Ovidiu Papadima, istoric, critic literar şi folclorist, s-a născut pe 23 iunie 1909, la Sinoe, judeţul Tulcea.
A urmat Liceul "Al. Papiu Ilarian" din Târgu Mureş, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Şi-a pregătit doctoratul în Germania, ca bursier al Fundaţiei "Alexander von Humbold", susţinându-l în 1944, cu teza "Ideologia literară pozitivistă în literatura română a secolului XIX. Începuturile".
A fost asistent onorific la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, la Catedra de Istoria literaturii române moderne şi folclor, asistent la Academia de Studii Comerciale din Bucureşti, apoi profesor de Limba română la Liceul "Emanoil Gojdu" din Oradea, Şcoala Normală din Câmpulung-Muscel şi la Liceul de Băieţi din Olteniţa. De asemenea, a fost lector la Facultatea de Romanistică şi la Academia Comercială din Viena şi la Catedra de Istoria literaturii române a Universităţii din Bucureşti.
Concomitent a fost cronicar literar al revistei ”Gândirea”, secretar de redacţie şi secretar tehnic al Revistei Fundaţiilor Regale.
A debutat cu poezii în revista "Lumea copiilor" (1922), iar editorial, cu volumul "O viziune românească a lumii. Studiu de folclor" (1941).
A încetat din viață pe 26 mai 1996, la Bucureşti.
