Liana Alexandra (născută Liana Alexandra Moraru) s-a născut pe 27 mai 1947, la București.
A studiat la Conservatorul ”Ciprian Porumbescu” din București (șefă de promoție pe țară), urmând mai târziu cursuri de specializare în Germania, la Weimar și Darmstadt. A obținut o bursă în cadrul “International Visitor Leadership Program” oferită de United States Information Agency (USIA), US State Department și Institute for International Education (IIE) la Universitățile Stanford, Urbana-Illinois și Michigan (1983). În 1994 a obținut doctoratul în muzicologie (Summa Cum Laudae) la Universitatea Națională de Muzică din Bucureşti, cu teza ”Componistica muzicală - un inefabil demers între fantezie și rigoare aritmetică și geometrică”.
A obținut numeroase premii internaționale de compoziție, fiind considerată cel mai important compozitor român al generației ei. Dintre compozițiile sale, amintim: Simfonia I, Cantata I „La curțile dorului”, pe versuri de Lucian Blaga, Muzică pentru clarinet, harpă și percuție „Valențe”, Sonata pentru flaut solo, Concert pentru clarinet și orchestră, Secvență lirică pentru clarinet, trompetă și pian, Muzică Concertantă pentru cinci soliști și orchestră, Cantata a II-a „Laudă”, pe versuri de Lucian Blaga, Cantata a III-a „Țară-pământ, țară-idee”, pe versuri de Nichita Stănescu, „Colaje” pentru cvintet de alamă, Simfonia a II-a (Imnuri), Ciclul cameral „Consonanțe” etc.
A susținut și o bogată activitate diplomatică, în calitate de prim-vicepreședintă a Asociației Culturale de Prietenie România-Israel. A inițiat în România și a promovat sistematic, împreună cu compozitorul Șerban Nichifor, direcția neo-consonantă, colaborând în special cu instituții muzicale de prestigiu din SUA, precum „Living Music Foundation”.
Începând din 1971, a predat la Universitatea Națională de Muzică din București, la clasa de Compoziție, orchestrație și forme muzicale.
A încetat din viață pe 9 ianuarie 2011, la București.
