Romancierul român de origine evreiască Max Blecher s-a născut pe 8 septembrie 1909, la Botoşani, dar a trăit şi a studiat la Roman.
A debutat cu versuri suprarealiste, placheta „Corp transparent” apărând în 1934, cu ajutorul lui Geo Bogza, devotat prieten care a contribuit și la tipărirea celor trei romane: „Întâmplări din irealitatea imediată”, „Inimi cicatrizate” și „Vizuina luminată”, ultimul a apărut postum. Deși a scris atât de puțin, Blecher a avut parte de o receptare foarte bună din partea criticii, fiind comparat de Eugen Ionescu chiar cu Franz Kafka.
Romanele sale au fost traduse în mai multe limbi, dar adevărata sa notorietate a început după 1990, când a fost redescoperit de scriitorii optzeciști. Cel mai important roman al său este „Inimi cicatrizate”, roman care a devenit și subiectul unui film multi-premiat, cu același nume, realizat în 2016 de regizorul Radu Jude.
Din cauza bolii (tuberculoză la coloana vertebrală), care l-a imobilizat la pat încă de la 19 ani, scrisul său s-a concentrat asupra propriilor trăiri, a universului interior, pe care l-a explorat prin viziuni, senzații, vise, halucinații, dezvăluindu-l într-o nemaipomenită complexitate. Blecher este un caz unic în literatura noastră, un scriitor care a transformat suferința cumplită în superbă literatură.
A încetat din viață, la numai 29 de ani, pe 31 mai 1938, la Roman.
