Take Ionescu, om politic, orator de excepţie, personalitate proeminentă a istoriei noastre, s-a născut pe 13 octombrie 1858, la Ploieşti.
A militat pentru cauza naţională românească, fiind unul dintre cei care au contribuit substanţial la crearea României Mari.
A urmat Liceul ”Sf. Sava” din Bucureşti, apoi Facultatea de Drept la Paris, obţinând și un doctorat în Drept, în 1881, cu ”Magna cum laude”.
În anii studenţiei, a susţinut conferinţe în cadrul Cercului studenţilor români din Paris, participând la dezbaterile Parlamentului.
În 1881, a revenit la Bucureşti, fiind admis ca avocat în Baroul Ilfov.
A scris la ziarul ”Românul” al lui C.A. Rosetti, evidenţiindu-se prin talentul său oratoric. A fost remarcat de I. C. Brătianu, devenind membru al Partidului Naţional Liberal şi deputat din partea acestei formaţiuni.
S-a remarcat şi prin articole de presă, publicând în ”Românul” sau în săptămânalul de limbă franceză ”La Roumanie politique, literaire et economique”.
A fost ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, poziţie din care a susţinut puternic, financiar, şcolile româneşti din Braşov, apoi ministru al Finanţelor.
A încetat din viață pe 21 iunie 1922, la Roma.
