Inginerul Teodor Oroveanu s-a născut pe 10 iulie 1920, la Râmnicu Sărat.
Și-a făcut studiile liceale la Râmnicu Sărat, urmând apoi cursurile Facultății de Mecanică și Electricitate la București. În 1967 a devenit doctor inginer, iar în 1970 a primit distincția de doctor docent.
Parcursul său profesional l-a dus prin țară îndeplinind funcția de inginer la Atelierele Centrale din Câmpina ale fostei Societăți „Steaua Română“, iar apoi la Centrala Industrială a Metalurgiei Prelucrătoare (1945-1949). Timp de 19 ani a lucrat fără întrerupere la Institutul de Mecanica Fluidelor, iar în paralel a fost conferenţiar (din 1951) şi profesor (din 1968) la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti.
În 1969 a fost transferat la Ploiești cu ocazia mutării institutului, devenind șef al Catedrei de Hidraulică (1971-1984). Începând cu 1990, a devenit profesor consultant la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești. A ţinut cursuri la Baku, Freiburg, Moscova, Paris, Rennes, Toulouse.
A desfășurat o activitate științifică intensă cu precădere spre mecanica fluidelor, mai exact în domeniile curgerii fluidelor prin medii poroase, difuziei convective în fluide, mişcării fluidelor vâscoase, cu preocupări deosebite în domeniul extracţiei şi transportului petrolului şi gazelor.
A încercat să utilizeze rezultatele cercetărilor proprii în tehnică, reușind astfel ca un număr foarte mare dintre acestea să-i servească direct în elaborarea unor metode de calcul și proiectare, în special în domeniul industriei petrolului.
A realizat studii asupra exploatării zăcămintelor de petrol situate în roci fisurate şi asupra fisurării hidraulice a zăcămintelor cu permeabilitate redusă.
A fost inginerul care a introdus metode moderne de calcul ale conductelor de petrol, produse petroliere și gaze, optimizând procedeele folosind pentru prima oară calculatoarele în România.
A publicat numeroase lucrări pe baza cercetărilor sale: „Mecanica fluidelor”; „Mecanica fluidelor vâscoase“, monografii „Scurgerea fluidelor prin medii poroase neomogene“; „Scurgerea fluidelor multifazice prin medii poroase“; „Transportul petrolului“; „Transferul de impuls şi aplicaţii“ şi manuale: „Hidraulica şi transportul produselor petroliere“; „Colectarea, transportul, depozitarea şi distribuţia produselor petroliere şi gazelor“.
A fost redactor, iar din 2003 redactor-şef al publicaţiei de profil „Revue Roumaine des Sciences Techniques. Série de Mécanique Appliquée”.
A fost membru al Academiei Internaţionale de Astronautică din Paris şi al Societăţii de Matematică Aplicată şi Mecanică din Germania.
În 1965 a fost distins cu Premiul „Aurel Vlaicu” al Academiei Române.
A încetat din viață pe 5 martie 2005.
