Marcian Bleahu, geolog, speolog, geograf, alpinist, explorator, scriitor și politician, s-a născut pe 14 martie 1924, la Brașov.
A urmat școala generală și liceul la Brașov. A absolvit, în 1949, Facultatea de Științe (secțiile de Științele naturii și Geografie) din cadrul Universității București. În 1974, a obținut doctoratul, cu o teză despre geologia și morfologia carstului și a peșterilor, la Universitatea din Cluj. În perioada 1949-1994, a fost geolog, cercetător și în diverse poziții de management la Institutul Geologic al României. A fost membru de onoare al Academiei Române, în cadrul Secției de Științe Geonomice.
Este cunoscut pentru contribuțiile științifice la dezvoltarea teoriilor tectonicii globale, pentru pionieratul și dezvoltarea speologiei, dar și pentru popularizarea științei și a ecologiei în România. Cărțile și conferințele sale au inspirat generații întregi de tineri pasionați de natură, munte și explorarea peșterilor din România, el fiind un mentor al multor geologi români de după război.
Deși cunoscut ca geolog și speolog, a cochetat și cu alpinismul.
A încetat din viață pe 30 iulie 2019, la București.
