Gellu Naum, poet, prozator, eseist, dramaturg, traducător, s-a născut pe 1 august 1915, la Bucureşti. A fost autorul unei opere care reflectă o căutare continuă a sensului existenței și a libertății creatoare.
A urmat Liceul "Dimitrie Cantemir", apoi Filosofia la Universitatea din București. A debutat în timpul liceului, cu două poezii publicate în revista ”Cuvântul”.
În 1935, a fost percheziționat și arestat pentru că a fost surprins scriind "parole cu caracter subversiv" pe zidurile unor case.
La îndemnul pictorului Victor Brauner, a plecat la Paris în 1938, unde și-a continuat studiile de Filozofie la Sorbona, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard, aici luând contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton.
Întors în țară în 1939, a fost mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit.
În 1941 s-a constituit grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 și 1947 l-a făcut pe André Breton să afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București".
După 1947, în condițiile impunerii Realismului socialist ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul s-a destrămat.
În 1948 și 1949, Gellu Naum a scris poemul cu tentă filozofică și ezoterică ”Calea șarpelui”, experiență care i-a marca definitiv stilul. În 1950 și 1960, a publicat cărți de literatură pentru copii (”Carte cu Apolodor”), dar și literatură proletcultistă (”Soarele calm” sau "romanul pentru tineret" ”Tabăra din munți”). Cu toate acestea, a continuat să scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste (”Heraclit”).
Odată cu perioada destinderii regimului, a publicat volumul ”Athanor”. Cu acest volum și cu următoarele (”Copacul-animal”, ”Tatăl meu oboist” etc.), Gellu Naum a reușit să stârnească reacții printre critici, dar a început să fie recunoscut ca un scriitor important abia după publicarea romanului ”Zenobia” (1985). În numai câțiva ani, au apărut numeroase ediții traduse din poemele sale. Opera sa este tradusă în principalele limbi internaționale, fiind încununată cu premii importante. Ca și André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârșitul vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezie, ceea ce dovedește că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.
A încetat din viață pe 29 septembrie 2001, la București.
