Compozitorul Nicolae Brânzeu s-a născut pe 28 decembrie 1907, la Piteşti.
A fost unul dintre cei mai apreciaţi compozitori români ai secolului al XX-lea, având o carieră demnă de un roman, dar a și fost cenzurat de regimul comunist din cauza creaţiilor sale.
A urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti, iar în paralel, cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti.
Și-a continuat studiile la Paris, sub îndrumarea compozitorului și muzicologului Vincent d'Indy. Revenit în țară, în perioada interbelică s-a afirmat ca pianist, dar și ca profesor suplinitor la Catedra de Armonie a Conservatorului bucureștean.
În 1948, Nicolae Brânzeu a fondat Filarmonica din Arad, unde a contribuit la profesionalizarea orchestrei şi corului din oraş.
Activitatea sa muzicală a fost recompensată cu Premiul II George Enescu (1934) şi cu Premiul I George Enescu (1942), dar şi cu Ordinul Meritul Cultural (1968).
Un om foarte erudit, Nicolae Brânzeu a avut prieteni de calibru ca Emil Cioran, Mircea Eliade, Radu Gyr sau Lucian Blaga, cu care se întâlnea des, iar întâlnirile lor deveneau adevărate regaluri culturale.
A încetat din viaţă pe 7 august 1983, la Arad.
