Elias Canetti, scriitor de limbă germană, evreu sefard originar din Bulgaria, s-a născut pe 25 iulie 1905, la Ruse.
Micul Elias vorbea fluent ladino (un străvechi dialect spaniol), bulgară şi, apoi, engleză, familia sa stabilindu-se în Manchester pe când Canetti avea şase ani. În timpul Primului Război Mondial, Canetti a locuit în Zürich, unde a urmat Liceul de Chimie. Cu toate acestea, preocupările sale au fost literatura şi filosofia.
Canetti a primit Nobelul literar pentru romanul „Orbirea“. Încheiat şi publicat în 1935, romanul a fost interzis de regimul nazist, fiind tradus în engleză abia în 1947 şi din nou în 1964, când a primit recunoaştearea cuvenită.
Scriitorul a mai publicat piese de teatru, unele dintre ele fiind reprezentate pe scenele londoneze. „Nunta" („Hochzeit") şi „Condamnaţii" („Die Befristeten") au fost publicate în 1964. În anii '70, Canetti a devenit cunoscut şi ca eseist prin „Conştiinţa cuvintelor", o culegere de scrieri pe teme literare.
A dobândit notorietate internaţională abia după acceptarea Premiului Nobel, în 1981, când scrierile sale au început să fie traduse în toate limbile.
A încetat din viață pe 14 august 1994, la Zürich, Elveția.
(diferite surse)
