Canoistul român de etnie lipoveană Lavrente Calinov s-a născut pe 16 august 1936, la Mila 23, județul Tulcea. A fost câștigător al unei medalii la Campionatele Mondiale de caiac-canoe și al cinci medalii la Campionatele Europene.
Și-a petrecut copilăria în satul natal, unde a început să pescuiască împreună cu tatăl său de la vârsta de 10 ani. La 16 ani, s-a mutat la Sulina, unde a lucrat ca ajutor de pescar pe Marea Neagră. În 1956, a fost încorporat în serviciul militar obligatoriu, servind în artilerie la Caracal.
Tot în 1956, și-a început cariera la Clubul Sportiv Steaua București, unde a fost recomandat de consătenii săi, datorită renumelui pe care lipovenii îl aveau în sportul caiac-canoe. A câștigat primele sale medalii internaționale: bronz la Campionatele Europene din 1957 și argint la Campionatele Mondiale din 1958.
Proba în care s-a consacrat a fost canoe dublu 10.000 m, o disciplină de anduranță extrem de solicitantă, care însă nu era inclusă în programul olimpic, motiv pentru care Lavrente nu a avut ocazia să participe la Jocurile Olimpice.
După 1958, Lavrente s-a transferat la Clubul Dinamo, unde și-a continuat cariera sportivă până în 1968.
Numele lui Lavrente Calinov apare greșit în registrele oficiale ale Federației Internaționale de Caiac-Canoe, fiind înregistrat ca „Kalinov” în loc de „Calinov”.
După retragerea din activitatea sportivă, a lucrat ca subofițer de miliție, pensionându-se în 1990. Numele său rămâne gravat în memoria satului Mila 23, ca una dintre marile personalități ale sportului.
A încetat din viață pe 6 martie 2018, la București.
(diferite surse)
