Neagu Djuvara, istoric, diplomat, filosof, jurnalist și romancier, s-a născut pe 18 august 1916, la Bucureşti.
Personalitate extrem de respectată în România, s-a remarcat, până în ultima clipă a vieţii, prin înţelepciune, putere de muncă miraculoasă şi o erudiţie imensă, dar şi prin opiniile şi replicile extrem de tăioase referitoare la aspectele istoriei noastre. Primul Război Mondial i-a obligat familia să aleagă calea exilului, mai întâi la Nisa, apoi la Paris. Și-a definitivat studiile liceale la Paris, apoi s-a licenţiat în Litere la Sorbona în 1937, obținând și doctoratul în Drept la aceeaşi universitate. În 1940 a lansat, la Paris, volumul „La législation roumaine en matière de nationalité”. Tot în 1940 a revenit în ţară pentru stagiul militar, iar în 1941, a participat la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă. Ca infanterist, Djuvara a fost rănit la o mână, în faţa Odesei, fiind trimis la Tiraspol pentru refacere, iar regimentul său a fost angrenat, dezastruos, în cucerirea Odesei, iar din cei 3.000 de oameni au scăpat cu viaţă doar 92. În mai 1943, a intrat prin concurs în Ministerul de Externe, la „direcţia cifru”, fiind apoi trimis de mareșalul Antonescu curier diplomatic la Stockholm, la 23 august 1944, cu doar câteva ore înainte de arestarea mareşalului, apoi a fost secretar de legaţie la Stockholm, unde a rămas până în septembrie 1947. Până în 1961, a rămas în exil, militând în diverse organizaţii, fiind secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români de la Paris, apoi jurnalist la Radio Europa Liberă şi secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I”. În 1972 a obţiut doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de Filosofie a istoriei, apoi a obţinut şi diploma Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris pentru limba sârbo-croată.
După Revoluţie, în 1990, a revenit în ţară, iar între 1991 şi 1998 a fost profesor asociat la Universitatea din Bucureşti, la Facultăţile de Istorie şi de Ştiinţe Politice.
În 2006, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Servicul Credincios” în grad de Mare Cruce, iar în ianuarie 2008, a lansat activitatea Fundaţiei Calea Victoriei prin cursul său de istorie „Cum am trăit secolul XX”. La 9 august 2016, i-a fost conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, la împlinirea a 100 de ani de viaţă.
Este autorul a peste 20 de volume de istorie, diplomaţie, filosofie, ca: „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, „Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne”, „Amintiri din pribegie”, „Aromânii: istorie, limbă, destin” etc. A încetat din viață pe 25 ianuarie 2018, la București.
P.V.O. (diferite surse)
