Scriitorul danez Henrik Pontoppidan s-a născut pe 24 iulie 1857, la Fredericia.
În 1917 a primit Premiului Nobel pentru Literatură, „pentru modul autentic în care descrie viața din Danemarca”. Opera sa explorează cu profunzime realitatea socială a țării sale, abordând teme ca sărăcia, religia, educația și relațiile umane.
A urmat studii la Institutul Politehnic din Copenhaga, dar a renunțat la cariera în inginerie pentru a se dedica literaturii.
A scris numeroase nuvele și romane, dar capodopera sa este considerată trilogia „Pământul făgăduinței” (1891-1895). Această frescă socială detaliază viața a trei generații ale unei familii de țărani, evidențiind problemele sociale și morale ale epocii.
Pe lângă trilogie, Pontoppidan a scris și alte opere importante, precum romanul „Per cel norocos” (1898-1904) și tetralogia „Împărăția morților” (1912-1916).
Considerat unul dintre cei mai importanți scriitori danezi ai secolului al XX-lea, Pontoppidan a lăsat o moștenire bogată literaturii daneze și universale. Opera sa oferă o perspectivă valoroasă asupra societății daneze din acea perioadă și continuă să fie apreciată de cititorii din întreaga lume.
A încetat din viață pe 21 august 1943, la Ordrup, Danemarca
(diferite surse)
