Dirijorul și compozitorul Nicolae Boboc s-a născut pe 26 septembrie 1920, la Ilia, Hunedoara.
După absolvirea școlii din Deva, a studiat la Conservatorul din București, clasa de compoziție, dirijat și pedagogie, avându-i profesori pe Ioan D. Chirescu și George Breazul (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Dimitrie Cuclin (estetică muzicală) etc.
A studiat în paralel și la Facultatea de Litere a Universității din București, pe care a absolvit-o cu magna cum laude, având ca lucrare de licență ”Psihologia percepției auditive”. A beneficiat de îndrumarea unor profesori de renume, ca: Ion Petrovici (istoria filozofiei), Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl (sociologie), Traian Herseni (sociologie rurală) Mircea Vulcănescu (etică), Tudor Vianu (estetică și critică literară), Nicolae Bagdasar (teoria cunoașterii) etc.
Și-a început cariera ca profesor de muzică în București, ulterior mutându-se la Arad, unde a contribuit decisiv la înființarea Filarmonicii de Stat din Arad în 1948, alături de Nicolae Brânzeu. A devenit primul director și dirijor fondator al acestei instituții, pe care a condus-o timp de 11 ani (1948-1959).
Ulterior, s-a transferat la Filarmonica „Banatul” din Timișoara, unde a fost dirijor titular până la pensionare, ocupând în paralel și funcția de director al Operei Române din Timișoara.
Cariera sa de aproape patru decenii a fost marcată de succes internațional. A dirijat concerte simfonice și spectacole de operă în țări din Europa, Asia, Africa și America, inclusiv în Austria, Franța, Italia, SUA și Egipt.
Printre momentele sale de glorie se numără deschiderea stagiunii de primăvară a Operei din Nisa în 1966 și premierea operei „Bal mascat” de Verdi la Opera din Bonn în 1969.
Un moment deosebit din cariera sa a fost preluarea baghetei celebrului Arturo Toscanini, un gest simbolic de recunoaștere a talentului său. Boboc i-a transmis ulterior această baghetă dirijorului Gheorghe Costin, simbolizând continuitatea valorilor artistice.
Pe plan componistic, lucrările sale se bazează pe tradiția folclorică românească, cele mai cunoscute fiind „Suita simfonică Țara Hălmagiului”, „Mic divertisment în stil clasic” și „Tripticul hunedorean”.
A fost distins cu titlul de Artist Emerit și numeroase premii, inclusiv Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru lucrarea sa etnomuzicologică „Motivul premioritic în lumea colindelor” (1985).
A încetat din viață pe 8 august 1999, la Timișoara.
