Academicianul basarabean Andrei Andrieș s-a născut pe 24 octombrie 1933, la Chișinău. A fost fondatorul școlii științifice a fizicii semiconductorilor necristalini în Republica Moldova.
A absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Universității de Stat din Moldova (Chișinău, 1956), susținându-și doctoratul în Științe fizico-matematice la Institutul Fizico-Tehnic din Sankt Petersburg (1963).
A lucrat în domeniul semiconductorilor necristalini în colaborare cu savantul sovietic B.T. Kolomiets, cu inventatorul și savantul american S.R. Ovshinsky, cu profesorul Radu Grigorovici, membru al Academiei Române, și, nu în ultimul rând, cu fizicianul englez N.F. Mott, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1977).
A inițiat în Republica Moldova investigații sistematice ale proprietăților electrice, fotoelectrice și optice ale obiectelor masive, filmelor subțiri amorfe și a fibrelor optice din sticle calcogenice. Realizările sale au fost recunoscute oficial în Republica Moldova de două ori, în 1982 și 2002, când a fost laureat cu Premiul de Stat în domeniul științei, tehnologiei și producției. Datorită rezultatelor științifice semnificative a devenit câștigător, în 2005, al Premiului "Stanford R. Ovshinsky", pentru contribuțiile sale în optoelectronică, înregistrarea optică a informației, optica neliniară și studiul fibrelor optice din sticle calcogenice.
În ultimii ani de activitate, a inițiat dezvoltarea și cercetarea de noi materiale compozite nanostructurate organice/anorganice.
A fost autor și coautor a şase monografii, circa 500 de lucrări științifice și 30 de brevete de invenție.
A încetat din viață pe 7 aprilie 2012, la Chișinău.
