Scriitorul rus Ivan Alexeevici Bunin s-a născut pe 22 octombrie 1870, la Voronej.
În 1881, a fost înscris la gimnaziu, dar a fost expulzat şi şi-a continuat instruirea sub îndrumarea fratelui său mai mare.
A lucrat în calitate de corector, statistician şi bibliotecar, la diferite ziare. În 1891 i-a apărut prima culegere de versuri, marcată de o peisagistică lirică subtilă. Pe lângă poezie, opera sa include romane și proză scurtă - de la „Satul” şi „Valea uscată”, până la „Viaţa lui Arsenev” - toate remarcabile prin controlul limbajului şi realismul poetic. A obținut Premiul ”Pușkin” pentru culegerea ”Cad frunzele” (1901) - o perfecționare a formei poetice clasice, proprie marilor maeștri din secolul al XIX-lea.
În 1933, a devenit primul scriitor rus căruia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură, pentru întreaga sa operă de proză.
S-a stins din viață pe 8 noiembrie 1953, la Paris.
(diferite surse)
