Aurel Dumitrașcu, poet, memorialist, profesor și muzeograf, s-a născut pe 21 noiembrie 1955, la Piatra-Neamț. Este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului optzecist și al postmodernismului în literatura română.
A urmat Facultatea de Filologie a Universității „AIexandru Ioan Cuza” din Iași. Tema lucrării sale de licenţă a tratat poezia a doi poeţi dispăruţi prematur şi apreciaţi de el, Virgil Mazilescu şi Daniel Turcea.
După absolvirea liceului, a lucrat ca merceolog și profesor suplinitor, iar după absolvirea facultății, ca profesor și muzeograf la Muzeul de Artă din Piatra Neamț (din 1989). A frecventat Cenaclul „Junimea” al Muzeului Literaturii din Iași și „Cenaclul de Luni” al Facultății de Filologie a Universității din București în perioada 1983-1987. După 1989, vreme de câteva luni, a fost consilier la Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Neamţ.
Debutul său editorial a avut loc în 1984, cu volumul de poeme „Furtunile memoriei" (Editura „Albatros”). A colaborat cu poeme la revistele „Tribuna”, „Dialog”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”.
Dintre volumele publicate, amintim: „Furtunile memoriei”, „Biblioteca din Nord”, Mesagerul”, „Tratatul de eretică”, „Fiara melancolică”, „Scene din viața poemului”, „Divina Paradoxalia” - antologie, „Cine merge în paradis”, „O mie și unu de picioare verzi” - antologie, „Concert cu păpușa de cârpe”, „Epistole inedite 1979 - 1990. Scrisori către Gellu Dorian și Lucian Vasiliu”, „Haimanaua Singurătate, epistole inedite”, „Poeme inedite - Lebăda care închide infernul”.
În 1994. Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu” Neamț, în colaborare cu Consiliul Județean Neamț și Asociația Culturală „Conta”, a inițiat și organizat Concursul Național de Poezie (debut în volum) „Aurel Dumitrașcu”. Concursul s-a desfășurat până în 2003, după care, din cauza faptului că trei ediții consecutive organizatorii și juriul nu și-au dat acordul pentru a premia și publica volume care nu se susțineau valoric, concursul a fost întrerupt.
Școala gimnazială din satul Sabasa (comuna Borca) îi poartă numele. În Piatra Neamț, există o stradă cu numele său, în cartierul Dărmănești.
A încetat din viață pe 16 septembrie 1990, la București.
