Aleksandr Soljenițîn, romancier, activist și dizident anticomunist rus, s-a născut pe 11 decembrie 1918, la Kislovodsk. A fost cel care a făcut cunoscută lumii întregi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică. Cele mai cunoscute scrieri ale sale sunt: ”Arhipelagul Gulag”, ”O zi din viața lui Ivan Denisovici” sau ”Pavilionul canceroșilor”.
A urmat cursurile Universității din Rostov-pe-Don, absolvind matematica, dar și cursuri de literatură prin corespondență la Universitatea de Stat din Moscova.
Experiențele ca soldat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și întemnițarea în Gulag i-au influențat profund scrisul și viziunea asupra lumii.
Cea mai notabilă contribuție a sa este relatarea detaliată a vieții din lagărele Gulag. După ce a fost arestat în 1945, pentru că l-a criticat pe Stalin, Soljenițîn a petrecut opt ani în lagărele de muncă Gulag, o experiență dureroasă care a stat la baza lucrării „O zi din viața lui Ivan Denisovici”.
După reabilitare, s-a stabilit în regiunea Reazan, la sud-est de Moscova, unde și-a refăcut viața și cariera profesională. A fost profesor de matematică, ceea ce i-a permis să se susțină financiar și să se reintegreze în societate. Activitatea sa didactică i-a oferit șansa de a interacționa cu studenții, pe care i-a influențat prin ideile sale.
Pe lângă cariera didactică, Soljeniţîn a început să scrie, iar romanul care l-a consacrat a fost ”Arhipelagul Gulag”, o relatare a suferinței umane și o analiză profundă a mecanismelor totalitarismului sovietic. Soljenițîn explorează cum a funcționat sistemul Gulag, cum a fost construit și cum a afectat milioane de oameni. Cartea a reușit să deschidă o fereastră către un univers de suferință inimaginabilă, dezvăluind lumii adevărata față a totalitarismului sovietic, iar experiențele sale în lagărele de muncă forțată, descrise cu un realism brutal, i-au determinat pe unii să o considere o adevărată biblie pentru disidenții din blocul comunist.
În 1970, a primit Nobelul pentru Literatură, „pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești”, însă a refuzat să meargă la Stockholm pentru a primi premiul, de teamă că, la întoarcere, guvernul nu l-ar fi readmis în Uniunea Sovietică.
La sfârșitul anilor 1980, opera sa a primit din nou recunoaștere în Uniunea Sovietică. În 1989, revista literară sovietică ”Novy Mir” a publicat primele extrase aprobate oficial din ”Arhipelagul Gulag”, iar cetățenia sa sovietică a fost restabilită oficial în 1990.
A încetat din viață pe 3 august 2008, la Moscova.
