Muzicianul și filosoful Alexandru Bogza s-a născut pe 10 iulie 1895, la Brăila, fiind fratele scriitorilor Geo Bogza și Radu Tudoran (pseudonimul lui Nicolae Bogza).
A urmat cursurile Conservatorului de Muzică din Bucureşti (unde a fost student al lui Dimitrie Cuclin), apoi a fost profesor de muzică la diferite licee din ţară.
Definit, de fratele său Geo Bogza, drept „omul care a avut o mistuitoare vocaţie pentru filozofie”, Alexandru Bogza a promovat, printr-o lucrare în manuscris, publicată abia în 1984, „realismul critic”, acest lucru însemnând, în viziunea lui Constantin Noica, „una din cele mai pure întâmplări ale spiritului petrecut pe pământ românesc”.
Opera sa filosofică a rămas nepublicată în cea mai mare parte, constând în principal din lucrarea ”Realismul critic”, care însumează peste 4.000 de file de manuscris, precum şi din scrierea ”Philognosius şi Kalegnosis”, expusă sub forma unui dialog în care intervin personaje alegorice.
O monografie dedicată filosofului Alexandru Bogza de Vasile Zvanciuc a fost publicată, la Cluj, sub egida Institutului de Istorie „George Bariţ”.
Alexandru Bogza a încetat din viață pe 30 decembrie 1973, la Câmpulung Moldovenesc.
