Medicul Alexandru Ţăţulescu s-a născut pe 7 ianuarie 1916, la București.
A urmat Facultatea de Medicină din București, obținând titlul de doctor în medicină cu specializarea în chirurgie.
După terminarea studiilor, a fost încorporat în armată şi a devenit medicul generalului Gheorghe Avramescu. În 1945, a fost capturat de sovietici în Ungaria. Pe 22 martie 1945, a fost transportat cu un avion la Moscova, purtând mantaua fără epoleţi şi încălţămintea generalului Avramescu. Bufonada însemna că Ţăţulescu urma să răspundă în locul generalului, care murise, în acelaşi an, îngheţat şi asfixiat.
A fost dus la temuta închisoare Lubeanka, în care se afla „crema contrarevoluţiei sovietice”. Apoi a fost mutat în cea mai teribilă închisoare - Lefortovo, unde s-a aflat până în octombrie 1946, fiind apoi transferat într-un lagăr de triere. În ianuarie 1947, a cunoscut năravurile lumii criminale în gulag, suportând numeroase înjosiri menite să-i schilodească psihicul. Apoi a ajuns la închisoarea Butîrka, unde a fost condamnat la opt ani de detenţie, cu ispăşirea pedepsei în lagăre de corecţie prin muncă. Ulterior, împreună cu alţi intelectuali, a fost transferat la închisoarea din Uhta, unde stăteau câte 20 de condamnaţi în cupeu. Din cauza condiţiilor inumane din timpul transferului, care a durat o lună, a ajuns la Uhta cu edeme la picioare şi foarte slăbit. Aici i-au fost testate cunoştinţele în medicină, ceea ce l-a ajutat să supravieţuiască. A fost numit şeful secţiei de ginecologie şi maternitate pentru condamnate, dar se ocupa şi de traumatologie.
Peste scurt timp s-a decis ca toţi condamnaţii politici să fie transferaţi în lagăre cu regim sever. Fiind consideraţi „cei mai periculoşi”, ei nu aveau dreptul la corespondenţă sau întâlniri cu rudele. La începutul anului 1951, Ţăţulescu a fost escortat în lagărul cu regim strict din Vorkuta, la Cercul Polar. Timp de un an, a fost şeful unei secţii a spitalului din lagăr. Împreună cu inginerul polonez Henrik Iasinski, a asamblat aici dispozitive de radiodiagnosticare.
Graţie comportamentului şi activităţii exemplare, Ţăţulescu a fost eliberat din lagăr cu trei luni mai devreme. În februarie 1953, a fost numit medic la spitalul pentru condamnaţii cu regim liber. În 1955, când i-a fost înmânat buletinul de identitate, devenise cetăţean sovietic şi avea naţionalitatea moldoveană. În septembrie 1956, Judecătoria Supremă Militară a URSS i-a clasat dosarul, din lipsă de probe.
A încetat din viață pe 12 februarie 2011, la Moscova.
