Filosoful german Johann Gottlieb Fichte s-a născut pe 19 mai 1762, la Rammenau, Saxonia.
A studiat Teologia la Jena și la Leipzig. În 1794, a fost numit profesor de filosofie la Universitatea din Jena.
În 1792, i-a apărut lucrarea "Cuvântări către națiunea germană", fără semnătură. A devenit însă celebru când s-a aflat că este autorul cărții respective.
Fichte nu a fost doar un om de știință, ci a dat curs și unei irezistibile vocații de reformator moral. Opiniile sale politice și religioase nonconformiste i-au creat inamici în rândurile puterii. În 1799, s-a încercat eliminarea sa din viața politică, înscenându-se o acțiune de dezinformare a opiniei publice. Mai întâi, s-a zvonit că Fichte este autorul unei scrieri anonime în care era atacat creștinismul, apoi a fost acuzat de ateism. Operațiunea nu a reușit, iar Fichte a continuat să-și țină cursurile la Universitatea din Berlin, unde a fost numit profesor în 1809, după ce a fost scos de la catedra din Jena.
La Berlin, a fost decan al Facultății de Filosofie și rector al Universității, fiind primul rector ales de corpul profesoral.
Obiectivul filosofiei sale este "libertatea". Acesta pornește din gândirea lui Kant, din care își însușește în primul rând principiul conform căruia libertatea constituie principiul absolut. Privită în ansamblul ei, concepția filosofică a lui Fichte apare ca o încercare de fundamentare și demonstrare în manieră științifică a ideii de libertate pe care i-a inspirat-o Revoluția Franceză. Pe această latură esențială a gândirii sale, Fichte se aliniază curentului de idei dominant în epoca sa, a iluminismului.
Dintre lucrările sale, mai amintim: "Bazele doctrinei științei", "Sistemul moralității", "Destinația omului".
A încetat din viaţă pe 27 ianuarie 1814, la Berlin.
