Generalul Ion Dobran s-a născut pe 5 februarie 1919, la Văleni Podgoria, județul Argeș.
A urmat cursurile Liceului Militar „Mihai Viteazul” din Târgu-Mureș și pe cele ale Școlii de Ofițeri de Aviație din București.
Imediat după absolvire, a mers la Centrul de Perfecționare a Zborului de la Ghimbav, unde, după o instruire de opt luni, a fost brevetat ca pilot de vânătoare. După brevetare, a fost încadrat la celebra Flotilă 1 Vânătoare de la Pipera, aflată sub comanda vulcanicului Mihail Romanescu, zis Leul. A fost încadrat în Grupul 9 Vânătoare, care nu s-a aflat pe front în 1942. Din august 1943, după ce a făcut trecerea pe un avion Messerschmitt 109G, sublocotenentul Dobran a fost trimis în Uniunea Sovietică. Din august 1943 și până în mai 1945, cu excepția unor zile de permisie, s-a aflat permanent pe front, îndeplinind 340 de misiuni, în timpul cărora a susținut 74 de lupte aeriene și a doborât 11 avioane adverse. A fost doborât de trei ori, scăpând cu viață fără a fi rănit.
După război, a rămas în cadrul aviației militare până în 1952, când a fost scos din armată pentru că era veteran al Frontului de Est. S-a angajat ca muncitor la Uzina „Timpuri Noi”, București, unde s-a calificat ca strungar. După zece ani, în 1962, a devenit șef de birou în cadrul uzinei.
În 1966, a fost reprimit în aviație, dar la cea utilitară. În 1977, a devenit pilot de linie la Tarom și a efectuat curse interne și internaționale la manșa unor aeronave Iliușin II-14.
Talentul de aviator a fost dublat, în mod fericit, de cel de scriitor, publicând după 1990 jurnalul pe care l-a ținut în timpul celor trei campanii la care a luat parte: Frontul de Est, Apărarea României și Frontul de Vest. Sunt pagini care conțin date istorice unice despre cum s-a văzut războiul din cabina avionului Messerschmitt 109G.
A fost decorat cu Ordinul „Steaua României” cu spade și panglică de Virtute Militară, în rang de Ofițer; Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, în rang de Ofițer; Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, în rang de Cavaler; Ordinul „Coroana României” cu spade și panglică de Virtute Militară, în rang de Cavaler; Ordinul „Leul Alb” (Cehoslovacia).
A încetat din viață pe 24 septembrie 2021.
