Pascal Bentoiu, compozitor, muzician și muzicolog, s-a născut pe 22 aprilie 1927, la Bucureşti.
A studiat compoziția, în particular, cu Mihail Jora.
A urmat cursurile Facultății de Drept din București, apoi s-a înscris la Conservatorul din București, dar la sfârşitul anilor ’40, după venirea comuniștilor la putere, a fost dat afară de la Universitate şi condamnat la trei ani de muncă silnică.
Eliberat din detenţie în 1953, şi-a petrecut următorii trei ani la Institutul de Etnologie şi Folclor, studiind armonia şi ritmul şi continuând să compună.
Opera sa cuprinde 8 simfonii, 4 poeme simfonice, 4 concerte pentru pian, vioară şi violoncel, 3 opere, 6 cvartete de coarde, 2 sonate, 30 de cântece, 21 de compoziţii speciale pentru teatru şi 6 cărţi, printre care lucrarea de referinţă „Capodopere enesciene”. Și-a dedicat 10 ani din carieră terminând lucrări ale lui George Enescu rămase nefinalizate: Simfoniile a IV-a şi a V-a, Poemul simfonic „Isis” şi ciclul de cântece „Clément Marot”.
A primit două premii internaţionale: „Premio Italia”, pentru opera sa radiofonică „Jertfirea Ifigeniei” şi Premiul „Guido Valcarenghi” pentru opera „Hamlet”, dar şi nenumărate premii naţionale.
După 1989, a fost preşedinte al Uniunii Compozitorilor.
A încetat din viață pe 21 februarie 2016, la București.
(diferite surse)
