Filosoful Alexandru Surdu s-a născut pe 24 februarie 1938, la Brașov.
A urmat cursurile Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov, apoi Facultatea de Construcții Civile și Industriale a Institutului de Construcții din București. Ulterior, a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București. În 1969-1970, a studiat la Universitatea din Amsterdam logică simbolică și fundamentele matematicii.
Începând din 1972, a devenit membru corespondent al Consiliului Superior de Logică și Științe Comparate din Bologna, iar în 1976, doctor în Filosofie.
În 1992, a fost ales vicepreședinte al Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Române, iar în 1993 a devenit membru titular al Academiei Române și președinte al Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Române.
În perioada 1993-2007, a activat ca profesor la Facultatea de Filozofie a Universității din București, iar din 1994 a fost profesor la Facultatea de Psihologie a Universității ”Titu Maiorescu” din București. Din 1997, a devenit director al Institutului de Filosofie și Psihologie ”Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, iar din 1998, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Pentru activitatea științifică i s-au acordat premiile: Premiul "Vasile Conta" al Academiei Române; Medalia „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”; Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de cavaler.
Dintre lucrările sale, amintim: ”Logică clasică și logică matematică”, ”Elemente de logică intuiționista”, ”Neointuiționismul”, ”Actualitatea relației gândire-limbaj. Teoria formelor prejudicative”, ”Pentamorfoză artei”, „Vocații filosofice românești” etc.
A încetat din viață pe 11 decembrie 2020.
