Paul Ricoeur, unul dintre cei mai importanți filozofi francezi contemporani, s-a născut pe 27 februarie 1913, la Valence, Franța.
Este unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului al XX-lea, care a purtat de-a lungul operei sale, discutată şi tradusă în toată lumea, un dialog profund cu ştiințele umaniste.
A fost profesor la mai multe universități din Franța (Strasbourg, Sorbona, Nanterre) și din America de Nord (Montreal, Yale, Chicago).
Situat în descendența fenomenologiei lui Edmund Husserl și a filosofiei lui Karl Jaspers, Paul Ricoeur s-a dedicat unei filozofii de tip academic, situându-se departe de modele ce au populat periodic peisajul gândirii franceze. Studiile sale abordeaza, din perspectiva hermeneuticii, deopotrivă limbajul, literatura, religia și fenomenele sociale.
Este, poate, gânditorul francez cel mai bine plasat pentru a realiza o confruntare mutual profitabilă și țintind la o sinteză superioară între gândirea continentală franceză și germană, de o parte, și filozofia analitică anglo-americană, de cealaltă parte.
Există în opera sa și legături cu metoda psihanalitică a lui Sigmund Freud. Metoda psihanalitică este, pentru Ricoeur, o metodă de interpretare și prin intermediul ei putem ajunge la descifrarea subiectului. Concepția asupra rolului psihanalizei ca metodă de interpretare în demersul interpretativ al subiectului o găsim în special în lucrarea „Despre interpretare - Eseu asupra lui Freud”.
Unicitatea operei filosofice a lui Paul Ricoeur constă în multitudinea de concepții asupra interpretării pe care le pune în discuție, le interpretează și critică, păstrând din fiecare câte ceva, interpretat însă într-un mod propriu. Un subiect important în întreaga sa operă îl constituie interpretarea subiectului.
Fenomenologul român al religiei, Mircea Eliade, urmează modelul de fenomenolgie al religiei propus de Ricoeur, scriind despre cei trei mari reducționiști: Karl Marx, care este reducționist deoarece reduce societatea la economie, în special la mijloacele de producție; Friedrich Nietzsche, care este reducționist deoarece reduce omul la un concept arbitrar de supraom, și Sigmund Freud, care este reducționist deoarece reduce ființa umană la instinctul sexual. Ricœur îi numește „cei trei mari distrugători", „maeștrii suspiciunii".
Dintre lucrările sale traduse în limba română, amintim: ”Sinele ca un altul”, ”În viață până la moarte”, ”Filosofie, etică și politică”, ”Timp și povestire”, ”Memoria, istoria, uitarea” etc.
A încetat din viață pe 20 mai 2005, la Châtenay-Malabry, Franța.
