Florin Gheorghiu, considerat cel mai valoros şahist român al tuturor timpurilor, s-a născut pe 6 aprilie 1944, la București. A fost de 10 ori campion al României, iar în 1963 a câştigat titlul de campion mondial de juniori.
A urmat Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiești, apoi Facultatea de Filologie, secția Română-Engleză, din cadrul Universității din București. Când avea în jur de șase ani, a făcut primele mutări, uitându-se cum juca tatăl său cu prietenii, iar după 2-3 ani a început să câștige în fața lor.
La 16 ani, a devenit campion naţional de seniori. În 1963, la Campionatul Mondial de juniori de la Vrnjačka Banja (Serbia), Florin Gheorghiu a obținut primul titlu de campion mondial pentru șahul românesc, performanță în urma căreia FIDE i-a acordat titlul de maestru internațional. Cu doi ani mai devreme, în 1961, la Haga, șahistul român se clasase pe locul al doilea la aceeași competiție.
În 1965, a devenit primul mare maestru român la șah. A jucat pentru România la 14 olimpiade (1962-1974, 1978-1990), iar la patru dintre acestea (Lugano 1968, Nisa 1974, Buenos Aires 1978 și Dubai 1986) a terminat neînvins. În toată cariera, a jucat sub culorile echipei naționale a României 462 de partide.
În 1966, la Havana, a înregistrat o victorie de răsunet în faţa americanului Bobby Fischer. Atunci, Fidel Castro a asistat la partidă și a politizat totul ca fiind victoria socialismului, numindu-l pe Florin Gheorghiu ”leul din Carpați”. După meciul legendar de la Havana, Gheorghiu l-a mai întâlnit o dată pe Fischer, în Iugoslavia, în 1988, partida încheindu-se remiză, după 18 ore de joc, pe parcursul a trei zile.
Florin Gheorghiu a fost primul șahist român care a avut un coeficient Elo mai mare de 2.600 puncte (2.605 puncte, la 1 ianuarie 1980), care-l situa pe locul 10 în lume, performanță nemaiatinsă de vreun alt român.
(diferite surse)
