Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
1 comentariu

 

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără erată"

(pastel de sezon, în stil ionic)

!vine iarna peste mine…cu şenile de zăpadă,
mi se-nfige-n creier crucea, subţiindu-se de ploi,
am trecut de primul viscol care-a vrut să mă revadă
şi am auzit strigându-şi teiul frunza înapoi!
!lunecărilor de sănii le sunt îngerul aproape…
oameni cu veşminte albe văd iubindu-se în ger…
este cald de-atâta viscol, simt că nu mă mai încape
haina mea rămasă nouă de pe vremea lui homer!
!vine timpul şi răstimpul să-mi aducă întrebare:
viaţa este o greşeală? moartea este o erată?…
viscolul este răspunsul hoţului de respirare…
trece iarna peste mine…cu şenile de zăpadă!

Citit 3204 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

1 comentariu

  • postat de Livia Joi, 26 Ianuarie 2012 06:26 Link la comentariu
    0
    0

    Multa sensibilitate, amintindu-ne, deopotriva (cum altfel?!), de melancolia Eminului nostru, de supletea cantatorie a Alecsandrinului (Basil), de linia melodica a CezarIvanescului sau de fiorul detasarii in stil Nichitian! O poezie subtile, placuta, muzicala. Si ceea ce place este ca romantismul, generos, respira si-n acest mileniu...

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.