O voce unică, plină de sensibilitate şi o tehnică mereu perfecţionată, multiple trofee naţionale şi internaţionale, printre care şi la Mamaia, prezenţe constante pe în finalele naţionale ale Eurovision România. Acesta ar fi, pe scurt, portretul artistei gălăţence Ana Mardare. Anul acesta, a fost singura artistă care a urcat de două ori pe scena Selecţiei Naţionale Eurovision România şi a cântat impecabil. Spre deosebire de alte vedete, cu mai puţină voce şi talent îndoielnic, dar intens promovate, Ana Mardare a mizat pe decenţă, talent şi voce, şi s-a ţinut departe de scandaluri fabricate şi de cancan ieftin chiar dacă de-a lungul timpului i s-a cerut să facă aşa ceva. Iată ce ne-a mărturisit în interviul pe care ni l-a acordat:
- Care sunt cele mai frumoase amintiri legate de Galaţi?
- Îmi amintesc cu plăcere de timpul petrecut în oraşul meu natal, dar unul dintre ele are o semnificaţie aparte. Mergeam în vizită la bunicii mei, care nu locuiau foarte departe de noi. Odată urcată în autobuz, începeam să cânt pentru atrage atenţia călătorilor. Părinţii mei îmi făceau semne să tac, dar eu cântam şi mai tare şi mai tare…
- Într-o lume muzicală în care primează play-back-ul şi în care artistele se dezbracă şi dansează lasciv în loc să cânte mai are rost să cânţi live şi să dovedeşti tuturor că ai o voce unică şi talent?
- Trăim o perioadă în care minciuna ia locul adevărului. Sigur că tendinţa şi presiunea mass-media este să acceptăm minciuna, dar pentru mine credinţa în lucrul bine făcut este mult mai puternică. N-am nicio îndoială că oamenii talentaţi vor reuşi, iar valoarea artistică va ieşi la lumină şi va rezista în timp. Îi sunt recunoscătoare bunului Dumnezeu pentru zestrea naturală pe care mi-a dăruit-o şi fără de care n-aş fi reuşit să mă exprim în artă. Nu mi-am dorit niciodată să demonstrez că am aceste daruri, ci pur si simplu fac ceea simt şi îmi place, iar cântatul live trezeşte în mine cele mai frumoase sentimente şi emoţii, pe care le pot transmite la rândul meu publicului ascultător.
- N-ar fi mai simplu să laşi calculatorul să „facă treaba”?
- Sigur, calculatorul este binevenit doar atunci când nu eşti în condiţie fizică bună sau tehnicul nu-ţi permite cântatul live. Nu înţeleg de ce în muzică aproape totul e acceptat. Ce s-ar întâmpla cu noi oamenii, dacă un doctor s-ar preface ca operează? Scopul artei este de a induce o anumită stare şi de a crea emoţii.
- Ce au însemnat pentru tine multiplele trofee obţinute?
- Sunt o grămada de emisiuni de genul: „Vocea României”, „X Factor”, „Fabrica de Staruri”, care promit că vor găsi cea mai bună voce din ţară. Hai să fim serioşi! 90 la sută dintre concurenţii pe care i-aţi văzut la aceste emisiuni au mers la festivalurile naţionale şi nu-i remarcă nimeni, deşi erau foarte talentaţi. Iată când sunt bani la mijloc şi interese ale trusturilor există şi manipularea în rândul maselor… s-au folosit de vocile bune şi în final au câştigat cei care erau mai puţin talentaţi, dar susţinuţi de organizatori. Din punct de vedere muzical, festivalurile din ţară erau mult mai valoroase şi, în general cine câştigă un premiu, îl merită pe bună dreptate. Am participat şi obţinut premii la multe festivaluri naţionale şi internaţionale, dar cel mai emoţionant a fost cel obţinut la Focşani.
Există o vorbă în popor: cu cât lupţi mai mult pentru un anumit lucru, cu atât îl apreciezi mai mult. Aşa s-a întâmplat şi în cazul trofeului obţinut în 2006 la „Florentin Delmar”, de la Focşani, singurul festival care are patru premii, nici mai mult nici mai puţin, de aici şi greutatea obţinerii unuia dintre ele. În general, premiile mi-au confirmat valoarea la un anumit moment şi, de ce nu, mi-au dat acea satisfacţie de care omul are nevoie pentru a merge mai departe.
- Unde te pot asculta cei care îşi doresc muzică adevărată?
- Cei care doresc să mă asculte cântând alături de muzicieni excepţionali, alături de Tudy Zaharescu Band, mă pot găsi la „Tibo's Soul Club”, din Centrul Vechi al Bucureştiului, în fiecare sâmbătă.
- Vorbeşte-mi te rog, despre colaborarea cu Tudy Zaharescu.
- După cum bine ştiţi, Tudy Zaharescu este baterist al Big Band-ului Radiodifuziunii Române. După repetiţiile de la festivalul Mamaia 2006 a venit la mine super încântat spunându-mi: ”Se întâmplă foarte rar să întâlneşti o voce atât de specială şi personală, o combinaţie între gospel, soul şi rock”. Mi-a propus să colaborez cu band-ul lui fiindcă eu eram vocea soul pe care el o căuta, iar în 2007 am lansat albumul “EU”, semnat şi produs de Tudy Zaharescu. Ne-am găsit direcţia muzicală care ne place cel mai mult soul - gospel. Exemple sunt piesele ”If you find simple words to say” din finala concursului Eurovision de anul acesta sau “Heaven” din anul 2008.
- Ce fel de om şi de artist te consideri?
- Sunt un om simplu, cu mult bun simţ şi cu respect faţă de semenii mei. Ca artist iubesc muzica până la lacrimi şi intru în vrie când am lângă mine muzicieni grozavi.
- Care este cel mai preţios vis al tău?
- Îmi doresc pe viitor să pot pune la un punct un show de zile mari, cu band, cu dansatori, cu artificii... Un show asemănător celor realizate afară.
