* Gabriel Voicu, din Galaţi, a fost protagonistul unei întâmplări bizare * Poliţia Rutieră l-ar fi prins depăşind viteza legală, dar şi agentul de poliţie însuşi a fost prins pe picior greşit *
Mergând la deal pe strada Tecuci, dinspre centură către Maşniţă, G. Voicu îşi aminteşte că era vineri, înainte de Paşti, drumul era pustiu, orizontul vesel şi doar o maşină de poliţie se vedea în depărtare, parcată jumătate pe trotuar, pe partea dreaptă. Când l-a oprit agentul de circulaţie şi i-a comunicat că a depăşit viteza legală, a zis vrea să vadă şi înregistrarea video, că nu i se pare să fi avut viteză. Deja, ultima zi de muncă înainte de Paşti începuse prost…
Poliţistul i-a indicat să rămână în maşină şi o va vedea după ce i se aduce procesul-verbal de constatare la semnat. Doar că acest lucru nu s-a mai întâmplat după ce a apucat să semneze în dreptul lui „Am luat la cunoştinţă”. Şi uite-aşa a rămas Gabriel Voicu să aleagă între a-i crede pe poliţişti pe cuvânt şi a plăti amenda sau a se adresa instanţei, sperând că înregistrarea video îi va da dreptate şi va arăta sub 60 de km/h, 10 km peste viteza legală ştiut fiind că nu se sancţionează…
„Veniţi marţi, că azi e 13”
Dar primul lucru, ca să fie sigur, s-a dus să plătească amenda de 140 de lei, măcar scapă cu 70 de lei în 48 de ore, indiferent de rezultat. Şi nu mică i-a fost mirarea când finanţele locale au refuzat să i-o încaseze. Funcţionara i-a spus sec: „Azi e în 13.” „Şi ce dacă-i 13, nu încasaţi amenzi pe 13?” „Ba da, dar nu amenzi din data de 14. Veniţi marţi”. Când s-a uitat mai atent pe amendă, funcţionara avea dreptate: amenda era datată 14 aprilie deşi era abia în 13. Mai mult, nici ora nu corespundea realităţii, agentul şef adjunct Costel Ciomtu precizând în procesul-verbal ora 7.26 când toată tărăşenia se petrecuse mult după 8, chiar spre 8.30.
Şi atunci s-a hotărât Gabriel Voicu că n-ar fi rău să-l cheme în instanţă pe agentul Ciomtu, dimpreună cu înregistrarea video. Nu de alta, dar dacă i-o arăta şi lui pe loc, ca unui contribuabil care a plătit şi el un leu, doi la aparatul acela radar pentru păzit străzi pustii în vinerea neagră, ar fi observat şi data şi ora corecte. Şi nici nu i-ar mai fi stricat dimineaţa sâmbetei mari, când şi-a pozat maşina între 7.20 şi 7.30, în cu totul altă parte a oraşului. Asta ca să poată demonstra şi mai abitir instanţei că obiceiurile instituţiilor pe stil vechi se mai teleportează peste generaţii de oameni ai legii, dar autovehiculele cu 68 km/h, deocamdată, nu.
