Deşi numărul românilor care suferă de disfuncţii erectile este de peste un milion, doar un procent dintre ei se prezintă la medic. Studiile făcute de către specialiştii români arată că interesul bărbaţilor din România faţă de sex şi performanţe sexuale este mult mai mic decât în ţările occidentale.
Disfuncţie erectilă, nu impotenţă
Datele potrivit cărora 1.3 milioane de români suferă de disfuncţie erectilă (DE) provin dintr-un studiu medical făcut în urmă cu câţiva ani. Acesta a arătat că mai mult de 25 la sută dintre bărbaţii români cu vârsta peste 35 de ani au un oarecare grad de disfuncţie erectilă. Trebuie menţionat că termenul de disfuncţie erectilă nu este egal cu cel de impotenţă. De fapt, specialiştii în domeniu au ajuns la concluzia că termenul de impotenţă este prea agresiv şi sugerează mai degrabă absenţa totală a funcţiei aşa că a fost înlocuit cu cel de disfuncţie erectilă. Aceasta este definită de specialişti drept imposibilitatea de a obţine şi menţine o erecţie suficientă pentru realizarea unui act sexual satisfăcător.
Disfuncţie uşoară sau severă?
Care ar fi cauzele problemelor de erecţie? Până în anii 90, s-a crezut că 90 la sută dintre disfuncţiile erectile sunt de natură psihogenă, altfel spus se credea că nu există bărbaţi impotenţi, ci numai femei nepricepute. Ulterior, pe măsură ce s-au acumulat date noi cu privire la fiziologia erecţiei, s-a ajuns la concluzia că de fapt, mai mult de 80 la sută dintre disfuncţiile erectile au o componentă organică, adică există leziuni, cel mai frecvent la nivelul vaselor sanguine.
Gradul disfuncţiei de care suferă bărbaţii – uşoară, medie sau severă – depinde de viaţa mai mult sau mai puţin stresantă pe care aceştia o au, de eventuale probleme de sănătate care se asociază dar şi de modul de reacţie, particular fiecărui individ. Munca în tensiune poate genera modificări neurohormonale în organism care au drept consecinţă disfuncţii.
Vârsta scade potenţa
Pentru o erecţie bună, trebuie să vină spre penis sânge suficient de mult şi să plece sânge puţin. În momentul în care apar disfuncţionalităţi în această privinţă, apare şi disfuncţia erectilă. Cu trecerea anilor, viteză fluxului sanguin scade, ceea ce explică reducerea performanţelor sexuale. Cea mai dramatică scădere a fluxului de sânge care vine spre penis apare, paradoxal, nu la 60 de ani cum ne-am aştepta, ci între 30 şi 40 de ani. Odată cu vârsta potenţa scade oricum, nefiind posibil ca la 40 de ani un bărbat să aibă aceleaşi capacităţi ca la 20 de ani, decât în cazuri excepţionale.
Cât sex pe lună?
Standardele în ceea ce priveşte numărul de contacte sexuale într-o lună sunt destul de ridicate la americani, ei fiind singurii care au efectuat astfel de studii pe criterii ştiinţifice. Marjele sunt însă foarte mari şi depind de la caz la caz, fiind normal ca într-o perioadă mai grea numărul de raporturi sexuale să fie mai mic. Informaţiile care urmează sunt doar orientative.
Între 20–30 de ani, sunt normale în medie între 15-30 de acte sexuale pe lună.
Între 30 şi 40 de ani, media este de 8, (+-5) pe lună (pot fi şi 3, dar şi 13).
Între 40 şi 50 de ani, media scade la 4-8 pe lună. După 60 de ani, frecvenţa indicată de specialişti este de 4 (+-4) pe lună.
Tratamente posibile
Soluţia de tratament în situaţia în care problemele sexuale ar putea fi cauzate de stres este o pauză. Pentru mulţi bărbaţi o simplă ieşire de câteva zile la munte sau mare readuce potenţa la cotele obişnuite Dacă neplăcerea persistă, consultaţi un medic (psihiatru, endocrinolog cu competenţă în sexologie, urolog). Mai întâi se încearcă tratamente nespecifice cu vitamine, tonice generale iar dacă acestea nu dau rezultate, trebuie luate medicamente mai puternice de tipul Cialis, Viagra, Levitra. Acestea acţionează la nivel vascular şi facilitează obţinerea unei erecţii. Efectul medicamentelor de ultimă generaţie durează mai mult de o zi (la Cialis efectul este de 36 de ore, în timp ce la Viagra este de 4 ore) şi nu au contraindicaţii în ceea ce priveşte consumul de alcool sau mâncare concomitent cu medicamentele. Foarte importantă este şi înţelegerea din partea partenerei. Printre opţiunile terapeutice disponibile mai sunt şi tratamentele transderme cu testosteron şi injecţiile în corpul penian. Soluţia în cazurile grave este protezarea peniană. Preţul unei proteze peniene variază între 1.200 de euro una mai simplă şi peste 15 mii de euro, cea “gonflabilă”.
