Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Moto: „bate vântul prin artă/ al dracului bate
            nemurirea e moartă/ şi multe sunt toate
            plânge arta la vamă/ a dracului plânge
            iubita mea, ia-mă/ la tine în sânge!”

Nu-mi pot scoate livada din minte,
mi-i sufletul plin de copaci...
şi stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, şi mă-ntreb,
şi mă mir: de ce taci,

de ce nu vii, poate reuşim amândoi
să dăm această livadă afară...
ştii bine că-i a ta, că-s numai copacii tăi
şi-i pericol să dispară

din mintea mea cât două parale,
rămasă în urmă, acolo, departe de păcat...
ştii bine câtă deşertăciune stăpâneşte
sufletul meu abandonat

uitării, fără de care nu se mai poate
nici un iad, nici un rai?!...
dacă nu vrei să mă laşi singur,
măcar vino şi culcă-te în livadă, Lorelai!

Citit 2277 ori Ultima modificare Duminică, 21 Aprilie 2013 13:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.