Acorduri, alb, timp stat, extaz...operă vie
în piruete şi-n volute, uimitor,
silabisind zădărnicii şi poezie:
mi/re/la/sol...sol/la/re/mi...în "la" minor!...
Şi pregătiri...ce pregătiri!...o viaţă toată,
corăbii simple, balerine...pot să cred
c-a fost odată n-a fost, încă, nici o dată
răscolitor, aşa, tăcând şi menuet!
Şi ce mai stă sfârşitul albului şi-aşteaptă
să-nceapă cântul, să se bucure un pic...
corăbii lungi, fără mister, sub steauă dreaptă,
linişti de tot...n-au nici o frică de Nimic!
Ab/surdul trece cu o lebădă pe stradă...
cică nu cântă, şi o dă la reparat...
domnul Ceaikovski plânge-n pumni,
nu vrea să vadă
triumful trist, lebădăvor, ne/vertebrat!
