Bună dimineaţa, rochie de seară...
unde-ai fost azi-noapte, cine a-mbrăcat
naltul şi adâncul talelor mătăsuri,
movul şi misterul, foşnetul curat
al apropierii când porneşte valsul?
până unde paşii doamnei te-au purtat
prin melancolie, de miroşi a toamnă
şi-a sărut pe strada gării din Bârlad?
Bună dimineaţa, rochie de seară...
câtă-nvolburare în tăcerea ta
văd că se ascunde ca o dezlegare
la rostogolire prin livada mea
cu singurătate şi cu veşnicie
spre triumful toamnei date la cules
crizantemirese din răpciune-mire,
lămpi gălbui dulci-acre din gutuiul des!
Bună dimineaţa, rochie de seară...
unde-ai fost azi-noapte? nu ştiu unde-ai fost,
dar adulmecarea trupului pe care
l-ai ascuns dă încă aşteptării rost,
dă deschis la geamul dinspre ispitire
lângă lada unde stai fără păcat
şi rosteşti cuvinte scrise cu sulfină
şi sărut pe strada gării din Bârlad!
