Nu mă ucide!...niciodată n-am învăţat că am să mor,
să fiu material didactic în nu ştiu ce laborator,
n-am învăţat să fiu păsare sau pasăre în cuib de lut,
unde stă viaţa la căldură şi moartea stă la început,
n-am învăţat cu cine doarme, cu ce se mâncă dalai lama,
cu cine susură amanta gândind...si vis amari, ama!
Nu mă ucide!...totdeauna cred că trăiesc fără sfârşit
şi că mă doare-n pălărie de tot ce încă n-am iubit,
de toate păsările care mi-au descântat: să nu ucizi,
să nu scoţi flăcări în livadă când urcă florile-n caişi,
să nu râvneşti femei frumoase când ştii că eşti foarte urât,
să nu pui caii la căruţă când sunt cu inima la gât!
Nu mă ucide, te implor!...sunt rău şi te pârăsc la mama
şi-o să te bată până când...până si vis amari, ama...
şi dacă nu înveţi nici tu, umblu-n cutia cu blesteme:
cădea-ţi-ar luna peste sâni, uita-te-ar doru-n crizanteme,
râvnite-ar cine nu-nţelege, încă din lumea celor vii,
că sunt material didactic în iadul unde ai să vii!
