Sub steauă şi sub regret (fără pată)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Stau sub steauă şi-mi cad...(printre gânduri ascunse)

din salcâmi şi din tei, niagare de frunze...

cele gânduri că ea...(frumuseţe bizară)...

mâine-ncepe încet şi mereu să mă doară

despre cum a căzut...(mică, sfântă, sfărmată)...

însă nu a murit, n-a murit niciodată!

 

O mai văd şi acum...pe-o subţire înaltă

de salcâm şi de tei: ce splendoare vivaldă

şi ce cânt straşnic, blând...(lung sfărmându-se-n sine,

şi născându-se iar)...mult curgând peste mine...

(arii, lieduri, minuni, uverturi catedrale)...

un stăpân criminal pe secundele sale!

 

Stau sub steauă şi-mi cad...(printre gânduri murdare)

niagare din tei, din salcâmi, pe cărare...

cele gânduri că sunt şi au fost necurate

şi mi-au spus să ucid simfonii şi sonate...

şi-am urlat şi-am zvârlit şi-am ucis fără pată,

însă nu au murit, n-au murit niciodată!

Citit 7032 ori Ultima modificare Miercuri, 25 Septembrie 2013 15:44

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.