Moto: "a trecut şi viaţa, a trecut şi moartea,
a trecut şi minus, a trecut şi plus...
nu mai vine trenul...(zice şefa gării)...
şi închide gara, şi se duce-n sus"
(anonim folk)
Imaginea celui rămas în urmă e tare tristă...
(cea mai tristă)...
chiar dacă râde, chiar dacă tace,
chiar dacă vorbeşte,
chiar dacă plânge cu batistă, fără batistă!
Şi mergi, şi mergi, şi mergi...
şi te uiţi peste umăr o dată, şi încă o dată...
cel din urmă-i din ce în ce mai mic,
însă tristeţea-i din ce în ce mai lungă,
şi te ajunge, şi te cuprinde
(ne/vinovată) ca un fel de frig...
şi parcă tu eşti cel rămas în urmă...
un fel de tren pustiu şi oprit pe calea ferată!
