Moto: "Prin miriştile verii, ploaia aleargă precum o codană cu picioarele goale prin ograda copilăriei" (Vasile Sevastre Ghican)
Mereu te visez cum vii cu această pasăre pe umăr/ subţire şi lovită de piatra incultă a vânătorului deştept.../ iar eu stau pe marginea stângă a nopţii/ şi număr căderea frunzelor din copacul/ în care se mai văd câteva paie de cuib/ dar nu se mai aude cântecul/ şi nici chemarea puilor morţi de foame şi singurătate!
Mereu te visez cum vii cu această pasăre pe umăr/ şi mă rogi să-i dau nişte viaţă/ şi să-i aduc mai repede nişte lumină/ din marginea stângă a nopţii/ unde stau şi număr căderea penelor/ pe această scrisoare despre toamnă/ despre tine/ despre neputinţa mea/ şi despre pasărea care n-o să mai plece niciodată!
