Unii intră în politică pentru bani, alţii pentru glorie, şi cei mai mulţi pentru putere. Gălăţeanul Mihail Jucov a intrat în politică, în PD-L, pentru a-şi vedea visul cu ochii: reînfiinţarea pescuitului oceanic.
Vreme de 26 de ani, rusul-lipovean Mihail Jucov a trăit aproape numai pe mări şi oceane, din Africa până în Ţările Nordice, din Biscaya până la Cape Town. Şi este mai simplu să spună unde n-a ajuns cu pescadoarele româneşti pe care lucra: în Marea Japoniei.
Viaţa lui, sinonimă cu aventura, nu se putea linişti odată cu ieşirea la pensie. Aşa că Mihail Jucov a început o nouă aventură, cu birocraţia şi politicienii, pentru reînfiinţarea pescuitului oceanic, despre care e convins că e nu numai rentabil, ci şi o soluţie pentru ieşirea din criză, cel puţin la capitolul alimentaţie.
De la televizoare la pescadoare
Mihail Jucov a făcut parte din prima promoţie de absolvenţi ai Şcolii Tehnice de Radio şi Televiziune, desăvârşindu-şi studiile în Germania. Lucra în cooperaţie şi a fost chemat să-i repare televizorul primului secretar Dăscălescu. I-a pus un tub cinescopic. Miliţia economică a văzut că lipseşte de pe inventar tubul cinescopic şi l-a acuzat că a furat din bunul statului. După vreo patru ani de procese, întrebat unde e tubul cinescopic, a răspuns sincer: “La primul secretar”. A doua zi s-a încheiat tevatura în justiţie.
Un coleg l-a sfătuit să plece din cooperaţie, pentru că sigur nu va fi iertat de autorităţi. Pentru că tocmai se înfiinţa în România pescuitul oceanic, s-a angajat, şi din 1972 până în 1994 a lucrat în acest domeniu. S-a specializat în reparat radare, sonde, electro-radio-navigaţie. În anii ’80 lucra deja cu GPS.
Lipsea de acasă între şase şi 13 luni. Soţia sa, o ardeleancă pe care a cunoscut-o la Moscova, îl compară cu... Putin. Jucov obişnuieşte să glumească atunci când e întrebat câţi ani de însurătoare are? Răspunde că are 7-8 ani, fiindcă atâta a stat acasă, deşi pe hârtie are vreo 43 de ani.
În 26 de ani de muncă a ajuns de la Verhoiansk (polul frigului), de la ruşi până în Bouvet, cea mai izolată insulă de pe glob. Ultima călătorie a fost de fapt o expediţie pe urmele lui Racoviţă, dar pentru descoperirea noilor zone de pescuit. Acolo a trăit şi cea mai mare furtună: valurile de 38-40 de metri înălţime.
Apoi, pensionar a lucrat patru ani, până în 1998 în Dakar, pentru un arab. A plecat când a descoperit că patronul făcea trafic de armament. A visat să aibă nava lui, a făcut calculele de eficienţă economică ajutat de un specialist. N-a izbutit să-şi cumpere.
Este foarte rentabil!
„În România, pescuitul oceanic nu mai există. Cumpărat de la vapor, kilogramul de peşte este de cinci ori mai mic decât costă pe piaţă. Nu există nimic nerentabil din mare. Dacă te înhami la pescuit oceanic e greu, dar rentabil”, spune dl Jucov.
Potrivit calculelor de eficienţă economică (neactualizate) prezentate de gălăţean, un supertrauler care ar pescui în zona Mauritania ar aduce un profit net de 4.025.730 USD. Gălăţeanul susţine că acum câţiva ani, după negocieri în Insulele Feroe, a ajuns la un preţ de 300.000 de dolari pentru o navă de pescuit cu slip, cu o capacitate de congelare de 60 de vagoane.
Decis să-şi împlinească visul, s-a înrolat în PD-L. Le-a scris preşedintelui Traian Băsescu, premierului Emil Boc şi lui Theodor Stolojan, dar încă n-a primit răspuns. Până acum a vorbit pe acest subiect cu democrat-liberalii: eurodeputatul Constantin Dumitriu, cu senatorul Marius Necula şi cu deputatul Mircea Toader.
Toader a fost singurul care i-a promis sprijinul. Deputatul ne-a confirmat că la toamnă va încerca să iniţieze o lege privind pavilionul, care să vizeze şi pescuitul oceanic.
