Eu implacabil: viscol zvârcolindu-şi
nemernicul abis de vis în alb,
pe aşteptarea razei care gându-şi
alene/cade-(n) taina unui psalm!
Să poată cine vrea o răsplătire?...
Târziu de trist, năuc de dor sub geam
când creşte mirt pe rochia subţire,
încet de blând, şi regicid, şi calm!
Să poată cine ştie-o des/cântare?
e nici de cum?! e nici de fel?! sau nici
nu poate nimeni când o moară moare
şi Don Quijote s/cade sub furnici!?...
Nici nu de tot mister, nici psihodramă!...
Cerc vertical pe raza care plânsu-şi
alune/cade, caută şi cheamă
galactic/dorul paralel cu însuşi!
