Renume mondial în gastronomie/ Istoria şi eticheta bufetului suedez

Renume mondial în gastronomie/ Istoria şi eticheta bufetului suedez
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Suedia are o bucătărie vastă, bogată în preparate din carne de porc, peşte, sosuri specifice, chiftele, pâine şi dulciuri tradiţionale. Şi totuşi, cel mai cunoscut produs culinar de export nu e unul dintre numeroasele preparate scandinave, ci un mod de prezentare…

Este vorba despre bufetul suedez (Smörgåsbord), care înseamnă o masă de sărbătoare, o gustare fără ospătar şi, de multe ori, chiar fără o masă, la care musafirii şi gazdele se descurcă de unii singuri, alegându-şi preparatele după dorinţă. Tradiţia nordică veche de trei sute de ani nu e lipsită însă de o anume etichetă. Care sunt regulile unui Smörgåsbord?

În varianta originală, Smörgåsbord presupune un mic exerciţiu de pronunţie. Imediat ce l-au acceptat, englezii şi americanii au renunţat la diacritice pentru simplificare, iar într-un final au decis să-i spună simplu „bufet suedez“. Dar, de fapt, obiceiul aparţine doar în parte Suediei, fiind răspândit în întreaga peninsulă scandinavă sub aceeaşi formă: o etalare de feluri diferite de mâncare, de la aperitive la preparate calde şi deserturi, pe care mesenii şi le pun singuri în farfurie.

Este o masă tradiţională în ajunul Crăcinului pentru suedezi şi de Anul Nou pentru danezi.

Din punctul de vedere al suedezilor, cuvântul smorgasbord este o combinaţie de două cuvinte: smorgas (sandwich) şi bord (masă), iar în ceea ce priveşte practica culinară, Smörgåsbord desemnează masa de prânz, la care se servesc mai multe feluri de mâncare, mai ales reci, mult peşte, salate, brânzeturi, pâine albă şi neagră, toate udate mai ales cu bere (chiar dacă vinul nu este exclus).

CITEŞTE ŞI: GASTRONOMIE/ Cum diferă micul dejun de la un continent la altul

Smörgåsbord şi-a început „cariera“ ca idee în secolul al XVI-lea, într-o formă şi sub un nume diferit. Înainte de masă, negustorii nord-europeni din Suedia sau Finlanda obişnuiau să bea câteva pahare de şnaps, alături de gustări uşoare. Cel mai simplu „brännvinsbord“ era alcătuit din pâine, unt, brânză, peşte, cârnaţi şi, bineînţeles, băuturile distilate aferente. Era pregătit în cadrul unor evenimente şi consumat în picioare lângă masa de seară.

La mijlocul secolului al XVII-lea, Brännvinsbord se transforma în Smörgåsbord, când în loc de aperitive, felul a început să cuprindă atât preparate calde cât şi reci şi s-a mutat cu totul la masă. Bufetul smörgåsbord, considerabil mai consistent, a început să fie servit călătorilor în gări, restaurantele hotelurilor şi la evenimente speciale.

Lansarea internaţională a conceptului a avut loc în 1939, la Târgul Mondial din New York. Delegaţia Suediei a organizat un bufet tradiţional ca parte a târgului, iar americanii l-au preluat rapid şi l-au răspândit în întreaga lume, sub numele mult mai accesibil de „bufet suedez“.

Exportat cu succes în toată lumea, bufetul suedez s-a transformat şi a devenit mai ales modalitatea de a rezolva lucrurile în pauze, pentru diverşi organizatori de conferinţe, sesiuni de lucru, seminarii, colocvii sau alte întruniri de afaceri.

Chiar dacă bufetul suedez e considerat o masă mai relaxată, datorită absenţei chelnerilor, există totuşi câteva reguli de urmat atât din partea celor care fac servirea, cât şi din partea persoanelor care consumă preparatele.

CITEŞTE ŞI: Mănânci cu "ochii închişi" la restaurantul pe întuneric

Masa este aranjată astfel încât coada care se formează lângă ea să curgă uşor, fără ca persoanele să se incomodeze una pe alta. Şirul începe întotdeauna din punctul în care sunt aşezate farfuriile şi se termină cu tacâmurile şi paharele în capătul celălalt al mesei, astfel încât invitaţii să nu fie nevoiţi să le care în timp ce îşi aleg mâncarea. Fiecare trebuie să-şi aşeze pe farfurie doar atâta mâncare cât încape. Suprapunerea preparatelor e considerată necivilizată, la fel şi amestecul între aperitive şi mâncăruri calde. În acelaşi timp, nu e nicio problemă în a face mai multe drumuri către masa cu mâncare, de fiecare dată când se serveşte un fel nou.

Şi cum se apropie sărbătorile de iarnă, bufetul suedez ar putea fi soluţia perfectă pentru Revelion, dar ar merge şi pentru Crăciun.

Cum şi de ce. Sfaturi pentru acasă

Pentru că, din când în când, ne dorim petreceri netradiţionale, unde comunicarea sau dansul să fie mai importante ca mâncarea.

Pentru că vrem să invităm mai multă lume şi nu avem spaţiu.

Pentru că e o petrecere cu mulţi copii, care au nevoie de spaţiu.

Pentru că ştim că unii dintre invitaţi au anumite preferinţe sau probleme culinare şi vrem ca toată lumea să se simtă bine.

Pentru că vom putea pregăti unele preparate din timp şi ne va fi mai uşor să putem participa şi noi, ca gazde, la petrecere.

Idei pentru un bufet suedez reuşit

Se face cât mai mult loc liber şi se poate folosi mobila, de pe care s-a luat totul în prealabil, sau se vor folosi mai multe măsuţe.

Trebuie să existe în locuri vizibile tăvi cu pahare, ceşti, farfurii, minimum de tacâmuri (e mai bine să putem folosi scobitorile sau mâinile), sticlele cu băuturi, şerveţele.

Preparăm cât mai multe platouri cu sandvişuri mici, cu diverse paste, pe care le putem aranja sub formă de piramidă pentru economie de spaţiu.

Pe platourile cu preparate să existe şi salată, castraveţi, măsline, ardei, verdeaţă pentru ornament şi gust.

Se începe cu preparatele reci, apoi cu cele calde, încălzite între timp, cu pauze de cafea şi la sfârşit se serveşte desertul.

Preparatele de patiserie vor fi la loc de cinste.

Sugestii de meniuri

Sandvişuri şi tartine

Aperitive diverse

Felii de şuncă

Caşcaval sau brânză, tăiate în diverse forme

Cârnăciori calzi

Frigărui mici de porc

Pateuri şi sărăţele

Fursecuri

Şi bineînţeles, se pot servi salate de fructe, tort sau îngheţată şi băuturi de tot felul.

Sursa: stylereport.ro, gastronomie.ele.ro

Citit 2501 ori Ultima modificare Miercuri, 29 Octombrie 2014 14:49

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.