Bucătăria egipteană este foarte apreciată, având unele dintre cele mai bune şi sănătoase mâncăruri, cu influenţe din zona mediteraniană, Europa, Africa şi Orientul Mijlociu. În timp ce multe din practicile de gătit sunt asemănătoare cu cele din vremea faraonilor, istoria şi-a pus amprenta pe bucătăria egipteană, astfel încât putem să identificăm specialităţi din bucătăria turcă, engleză şi franceză. Însă nu se consumă carnea de porc.
Cea mai importantă componentă a mâncării egiptene este pâinea (Aiş), care se prepară din făină obişnuită şi se coace la foc deschis. Localnicii o folosesc în loc de tacâmuri, înfăşurând în ea carne şi alte alimente. Se foloseşte şi în loc de serveţel. Pâinea este plată, în stilul Orientului Mijlociu, numită şi pită, dar se găseşte şi franzelă.
În mod normal, o masă începe cu supă, ca de exemplu melokyah, făcută din frunze de legume. Există multe reţete de supă în care se folosesc roşii, cardamon, macriş şi fasole, şi cărora chimenul le dă un gust aparte. Usturoiul este folosit din abundenţă, la fel ca şi ceapa.
La felul doi se poate servi carne de pui, de miel sau peşte (samak). Restaurantele elegante servesc delicioase selecţii de mâncăruri orientale, printre care: kofta (carne tocată presată pe o frigare şi apoi prăjită), kebab (carne de miel sau pui fript, tăiată felii subţiri, marinată), salată de tahina (pireu de seminţe de susan), pui fript, hamam mahshi (porumbel fript umplut), baba ghannug (facută din tahina, usturoi şi vinete prăjite), salată de crudităţi cu tot felul de mirodenii, sărmăluţe de post în foi de vită, ful (cu pastă de susan şi zeamă de lămâie; mâncat la micul dejun cu pită), ta’meya (chiftea de soia sau seminţe de susan, servit în pită cu salată asortată), koshery, bikli (legume asortate murate, foarte picante şi sărate) shawarma (carne de miel în felii subţiri şi tahina învelite în pită), falafel (mâncare făcută din fasole iute, amestecată cu plante aromatice). Majoritatea felurilor de mâncare se servesc cu garnitură de orez, salată verde sau paste făinoase, legume înăbuşite.
Oraşele mari nu au scăpat de influenţele culinare moderne, majoritatea fiind invadate de fast-food-uri gen McDonald`s sau KFC, dezavantajul major fiind preţul mai mare al acestor produse, în comparaţie cu cele tradiţionale.
În ceea ce priveşte desertul, se consumă fructe proaspete sau paste dulci şi budinci, baklava, konnefer, Om Ali (mama lui Ali) - un aluat de foietaj cu alune şi stafide în lapte dulce acoperit cu frişcă neîndulcită şi sirop de zahăr, care se serveşte fierbinte.
Fructele proaspete sunt numeroase: rodii, curmale, pepeni roşii şi galbeni, banane, portocale şi sunt servite de obicei la finalul mesei.
Ca şi în celelalte ţări islamice, egiptenilor le este interzis consumul băuturilor alcoolice. ”Băutura tradiţională” poate fi considerată ceaiul (negru, de mentă, de hibiscus), servit fierbinte în pahare mici de sticlă; cafeaua se serveşte în stilul turcesc: foarte dulce şi tare. O băutură răcoritoare specifică este karkadeh (ceai din petalele uscate de hibiscus), care poate fi servită rece sau caldă. În lunile de iarnă se bea sahleb, băutură lăptoasă, fierbinte, dulce, cu stafide, miez de nucă pisat şi miez ras de nucă de cocos.
Deşi Egiptul este o ţară musulmană, în staţiunile turistice sunt baruri, cafenele şi restaurante la care se servesc băuturi alcoolice autohtone, iar în hoteluri se găsesc şi branduri internaţionale de tării.
Berea locala cea mai cunoscută este ”Stella”, o bere larger produsă în Cairo. La El Gouna se produce berea Sakkara, care o concurează.
Vinul local roşu (sec) cel mai renumit este Omar Khayyám, cel alb - vinul alb sec Cru des Ptolémées şi vinul rose Rubis d'Egypt. Băuturile alcoolice au un preţ destul de ridicat.
Din surse on-line (egipt-online.ro, wikipedia)
