Din Franţa, mai precis din Beaujolais vine acest Villages 2013 de 12,2 euro (vinatis), fiind destul de scump pentru această apelaţie. Este adus pe lume de un adept al eco/bio/naturalului: Jean-Clade Lapalu. Poartă menţiunea Vieille Vignes, fiind produs din vii cu vârsta între 50 şi 80 de ani. Se utilizează exclusiv drojdii native, fără sulf în fermentaţie, fără orice alt adjuvant. Lapalu este un experimentalist. Amfore, recolte târzii şi alte nebunii. E un om pasionat şi puteţi citi mai mult despre asta într-un reportaj foarte bun de pe wineterroirs.
În cazul acestui vin (şi îmi permit să spun al beaujolais-ului în general) nu complexitatea e de căutat, ci echilibrul şi puritatea fructului. O culoare, evident, de intensitate mai redusă, un rubiniu clar, cu aromatică de corcoduşe roşii şi cireşe, retronazal boabă coaptă de strugure. Pe palat se relevă ca un "suc" delicios, echilibrat, cu remanenţă de fruct. Nimic S.F.. Doar echilibru.
Sigur, unora le-ar părea cam puţin pentru atâtea laude, însă trebuie gustat ca sa-ţi dai seama că nu numai complexitatea şi valuri-valuri de arome fac un vin-vin. Mai sunt şi aspecte "minore", cum ar fi "băubilitatea" şi "savoarea". Le cam uităm pe astea în evaluările noastre. 12 la sută alcool, ceea ce e perfect pentru profilul licorii. 90 de puncte, pentru că acest tip de vin e pe gustul meu.
Apropos, are 91 de puncte pe Wine Advocate. Dacă le mai laudă mult cel care acoperă pentru publicaţia americană Burgundia şi împrejurimile, o sa ajungă şi mititele astea din beaujolais precum Chateauneuf şi Gigongas... Adica şi scumpe şi ce n-au fost vreodată.
Savagnin 2008 Domaine Badoz (Jura, Franţa)
Tot din Franţa vine şi această "ciudăţenie" pe care 90 la sută dintre băutorii lumii ar categorisi-o drept oxidată, numai cât ar duce paharul la nas.
Într-un fel au dreptate, pentru că vinul e produs printr-o metodă oxidativă specifică regiunii Jura. Vasele de fermentaţie sunt din stejar, au 228 litri şi sunt intentionat doar parţial umplute. Lichidul este "izolat" cu un strat de drojdii care pluteşte deasupra. În final, cam o treime din volum se evaporă! Sigur că metoda aminteşte de sherry sau de producţia altor vinuri fortifiate, cu menţiunea că în vin jaune nu se adaugă nimic şi, de regulă, iese sec, nu dulce. Strugurii sunt recoltaţi la sfârşit de octombrie, tocmai pentru a acumula multe zaharuri şi, deci, un vin mai vârtos, iar varietatea folosită este savagnin - un bătrânel din familia traminerului.
Savagnin-ul 2008 de la Domaine Badoz - domeniu din Jura cu o istorie multiseculară - este produs la fel ca vin jaune. Stă patru ani în vasele respective, fiind de fapt vinul B al cramei, motiv pentru care au ales să nu-i aplice apelaţia de top, ci să-l lase la nivel de cotes du Jura. Vinul nu trebuie băut ca un alb obişnuit, ci la temperaturi mai ridicate, între 12 şi 14 grade şi chiar aerat. Am observat o îmbunătăţire, o "clarificare" aromatică evidentă în timp, de unde şi recomandarea să fie plasat într-un decantor. Culoarea e aurie, nasul aduce a alune de pădure, păstaie de vanilie, rom, nuci şi migdale. Gustul va păstra aceste repere, adăugând un iz de gutuie şi chiar măr verde complexului. Finalul e foarte persitent, cu aceleaşi indicii.
Gastronomic cred că ar merge ceva deloc flamboiant: un pui de ţară, mai vânjos. La cuptor, la rotisor, cum vreţi, oricum uns bine să fie. O garnitură de legume la cuptor, nişte ciuperci, cam asta ar fi zona.
În concluzie, Savagnin-ul Badoz s-a dovedit o experienţă exotică, chiar bizară, în care, de la aşteptari de vin aromatic (de tip traminer), ajungi să descoperi cu totul şi cu totul altceva. După ce te reaşezi pe poziţii îţi dai seama că nu e doar un vin oxidat, ci că aromele acelea sunt în fapt plăcute şi bine definite, iar gustul e surprinzător de fresh. E o lecţie asupra diversităţii din lumea vinului.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
