* Sclipiri de miere *
Se gândea că are timp să iubească. Apoi se privea aprobator în oglindă – ochi verzi da, riduri nu, piele frumoasă, cu aspect de miere catifelată (aşa i-a spus Ei fostul iubit pe când o legăna în braţe, după bairamul la care Ea făcuse senzaţie cu o rochie mai scurtă decât lipsa de decenţă) da.
I-ar fi trebuit un păr mai des, îşi spuse trăgându-se de bretonul pirpiriu. Las’ că-i mai bine aşa, se consolă rapid, ce dacă are fruntea mare, şi Vanessa Paradis zici că poate să afişeze subtitrarea pentru gânduri - la cât kilometru de frunte are -, şi uite ce o mai admiră lumea întreagă.
Te aleg pe tine. Şi pe tine. Şi pe tine
Nu, nu poate să rişte, să o creadă vecinii şi prietenii curvă. O să fie cu cine vrea Ea, când vrea Ea, în termenii Ei şi doar ai Ei. Dar nu va mai şti nimeni. Şi nici El, pe care îl alege pentru „pasiune şi atât”, n-o să trăncănească pe la fiecare colţ de stradă.
Se gândea cu oroare că ar putea fi arătată cu degetul – „Uite-o, mă, p-aia, ştii, când eram eu cu ea…”, plus priviri cu subînţeles, gesturi tâmpite, bărbaţii sunt… ştie toată lumea ce sunt, îşi repetă Ea respirând adânc. Nu, despre Ea nu trăncăne nimeni.
„Dacă vorbeşti, spun că o ai mică şi că nu ai putut să faci nimic cu ea”. Funcţionează infailibil. Tac ca nişte moluşte cu gura cusută. Ce fraieri, cum naiba de o cred? De parcă dacă ar spune asta, nu s-ar compromite singură? Whatever, important e că metoda aduce satisfacţii.
Blestem
Uite la ăsta cu care este acum: se ţine după ea ca un căţel. Nici nu se supără că nu îi răspunde la telefon în timpul zilei, când „lucrează”, adică atunci când îl înşeală prin locuri insalubre cu cine apucă. Are fantezie, lucru care o face nefericită.
Ar da orice să cunoască un bărbat adevărat, unul care să o privească indiferent, să nu dea doi bani pe răzgâielile ei, să o trateze de sus şi să o facă să se simtă ca o conversaţie între genii, după ce termină amândoi de tăvălit saltelele.
Din nefericire, nu găseşte decât tolomaci gata să se ploconească la picioarele ei, indivizi impresionabili, buni ca un pansament mustind de rivanol. Ok, se va descurca şi aşa. Materialul clientului, de.
Mais non!
Se simte nefericită după o săptămână de dezmăţ pentru care ar invidia-o şi Paris Hilton. Se vede sensibilă, neînţeleasă, prost tratată de şefi, invidiată de colege – a văzut Ea cum se uită Georgiana la pantofii ei, ce toantă, dacă ar da cu un pieptene prin păr, poate s-ar găsi vreunul care s-o lase gravidă.
În timp ce îşi pune hainele de „vizită la mama şi la tata”, constată că arată a păpuşă cuminte: „M-ar putea şi pe mine lăsa vreunul gravidă”, pufneşte în râs.
Femeie, după 20 de ani
Nu a uitat nimic. Iar pofta de a fi iubită o subjugă la fel. Îşi înfige degetele adânc, lăsând urme roşii în carnea albă a braţelor: s-a măritat cu cretinul cel mai indiferent de pe pământ.
I-a expediat pe toţi „dobitocii” care au rugat-o frumos să fie nevasta lor, să îi lase să îi poarte de grijă prin Canada, America, Anglia, pe bani de cercetător, biolog sau profesor universitar. Şi nici măcar nu bănuia lumea că Ea şi El, universitarul, ar fi împreună, ştii, doar îşi luase măsuri de precauţie.
Se caută în portofel – două bancnote de un leu se mototolesc una pe cealaltă într-unul din buzunare. Cercetează oglinda mică: ochi da, piele nu, riduri da. Mă, poate dacă e miop..., încearcă să se consoleze.
Se enervează: zgomotul ăsta nu poate fi doar în capul ei. Vede buzele fiică-si mişcându-se ca la televizor, când îl pune pe mute. O priveşte gesticulând şi se trezeşte simţindu-se înspăimântată: ar putea fi mai frumoasă decât ea? Strânse din buze: nu va fi.
