Leyon Pierce Balthasar von Campenhausen (1746-1808), în cartea sa "Despre cele văzute, trăite sau auzite în Moldova" (1790-1791), pe lângă descrieri şi consideraţii generale privind viaţa şi obiceiurile moldovenilor, se referă într-un scurt pasaj şi la soiurile de viţă de vie pe care le-a întâlnit. Nu trebuie să privim cele de mai jos ca pe o listă exhaustivă şi nici să considerăm că respectivul ar fi fost vreo autoritate viticolă, dar să zicem totuşi că părerile acestui baron coborâtor dintr-o onorabilă familie nobiliară polono-rusă sunt cu atât mai credibile cu cât se pare că avea o bună pregătire de botanist.
Dumnealui zice aşa:
"În Moldova sunt şase feluri de struguri:
1) Vitis Vulpina (moldoveneşte “poama iepurelui”);
2) Vitis moscata, strugurii muscat (moldoveneşte “Pomo Votssijock” [nn. în nota redactorilor "ţâţa vacii"]);
3) Vitis Labrusca, strugurele vrabiei (moldoveneşte “poama păsărească”);
4) Vitis fructu albo, strugurele obişnuit sau strugurele fetelor, al francezilor, raisin des fines (moldoveneşte “poama fetii”);
5) Vitis fructu magno rotundo et nigro, strugurele lunguieţ;
6) Vitis fructu magno et coeruleo, strugurele albastru (moldoveneşte “coarna”)."
Pe lângă acestea, într-un alt pasaj, se referă la soiurile din Basarabia: "Au trei feluri de struguri: albi - lunguieţi, roşii - rotunzi şi (unii) mici, foarte dulci, pe care ii denumesc chişmis."
Să facem presupuneri privind aceste varietăţi şi posibila lor continuitate în ziua de azi:
1. Vitis Vulpina (poama iepurelui). Aici e o mică ironie, deoarece denumirea latinească s-ar traduce prin strugurele vulpii, adică prietena de-o viaţă a rapidului urechiat. Putem presupune că baronul nostru a fost influenţat ca botanist de lucrările marelui Carl Linnaeus, omul de ştiinţă suedez care şi-a adus o mare contribuţie la dezvoltarea botanicii în secolul 18 şi de aceea l-am urma pe acesta în a nota că vitis vulpina este o specie de viţă de vie salbatică, larg răspândită în Americi (dar nu numai) şi diferită de vitis vinifera. Legătura cu vulpea, sau cu iepurele - de ce nu, vine de la faptul că după îngheţ aceşti struguri sunt pe placul acestor animale, în special datorită acumulărilor de zaharuri suficiente pentru a face dezirabile aceste fructe, de altfel foarte acide şi prin urmare acre.
O fi românul frate cu codrul, dar parcă nici chiar aşa.
2. Vitis Moscata (ţâţa vacii). DEX-ul zice aşa: ţâţa-vacii = a) (popular) soi românesc de viţă-de-vie care produce struguri de masă, cu boabele mari, albe, roşii sau negre, lunguieţe şi foarte cărnoase; strugure produs de această viţă-de-vie. Aşadar o varietate de muscat. Nu ducem lipsa de acestea nici în zilele noastre. Până la urmă, pe lângă clasicul muscat ottonel, din această mare familie mai fac parte şi tămâioasa româneasca, dar şi busuioacă (de Bohotin), pe lângă alte varietăţi roşii, în special din Banat.
3. Vitis Labrusca (poama păsărească). Dacă cauţi în Google "vitis labrusca" ajungem tot în America. Deşi se mai numeşte tot "fox-grape"(strugurele vulpii) de această dată denumirea nu mai are legătură cu animalul, ci cu aromele şmechere şi "foxy", amintind de mosc (de unde şi muscatul). În ceea ce priveşte denumirea moldovenească "poama păsărească", aceasta e folosită şi azi ca sinonim pentru feteasca albă, deoarece acest strugure are acumulări mari de zahăr şi atunci cand dă în pârg atrage păsările pofticioase. Acest strugure rămâne niţel misterios.
4. Vitis fructo albo (poama fetii). Aici putem presupune într-adevăr că e vorba de fetească albă, poama fetii fiind un sinonim popular extrem de răspândit. Acum rămâne de stabilit ce legătură are cu fetele din Franţa.
5. Vitis fructu magno rotundo et nigro (strugurele lunguieţ). Aici suntem un pic pierduţi, pentru că nu prea ne dăm seama cum poate fi şi "mare şi rotund" (magno rotundo) şi "lunguieţ" în acelaşi timp. Doar dacă boabele ar fi mari şi rotunde, iar forma chiorchinelui ar fi lunguiaţă.
6. Vitis fructu magno et coeruleo. Vitis fructu magno et coeruleo (coarna). "Coeruleo" adică albastru. Cea mai uşoară "echivalare" ar fi cu un strugure de masă, aromat, răspândit şi în zilele noastre sub denumirea "coarna neagră". Culoarea pieliţei bate spre albastru, deci jackpot.
Cât despre cei întâlniţi în Basarabia, nu putem face vorbire decat despre chişmis, un strugure întâlnit şi în zilele noastre, adus pe filiera turcă, strugure apiren, util mai ales la produsul de stafide.
Eu vă invit la joacă, poate aveţi alte presupuneri despre cine şi ce sunt aceşti struguri.
Gândiţi-vă că există o probabilitate extrem de mare ca cele de mai sus să fie primele consemnări ale unor denumiri de struguri româneşti (în fine, moldoveneşti) din istorie!
În acest domeniu există extrem de puţine informaţii şi asta până aproape de zilele noastre, deoarece nimeni nu s-a preocupat prea tare să diferenţieze cu ochi ştiinţific şi, mai ales, să consemneze (şi asta nu numai la noi, ci peste tot; obsesia varietală şi, odată cu ea, inscripţionarea şi cunoaşterea denumirilor soiurilor de struguri, este de dată destul de recentă) denumiri şi descrieri de soiuri de viţă de vie.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
CITEŞTE ŞI: GHID UTIL/ Recomandări de VINURI BUNE şi IEFTINE
