Până atunci o mai aştept... jur frumos:
sunt acasă, sunt aici, sunt acum...
şi, apoi, nu am să mai fiu... dar am să fiu
tocmai unde tot nimicul este scrum!
I-am cerut foarte puţin, vreau să nu-i
fiu povară... i-am cerut, uite-aşa,
să-mi dea şi să-i dau sărutarea cea dintâi
şi cea din urmă... şi, apoi, să mă ia!
Chiar acolo nu am fost, nu am ajuns...
şi nu ştiu dacă am să rezist, şi nu pot
să înţeleg, dacă ajung, ce am să-i spun
lipsei tale şi nimicului tot!
Unii şi alţii, mincinoşi şi mărunţi,
spun că au fost şi au văzut şi au învins...
nici nu-i cred, nici nu-i râd, nici nu-i plâng
peste jeratecul din ce în ce mai stins!
Dacă n-am şi n-am şi n-am să ajung,
mă voi întoarce... şi am să stau, uite-aşa,
în cel acum din cel atunci... şi am să-l şterg
de Uitare-n veci de veci, doamna mea!
