Numit de cercetători „Manualul de putere ritualică”, un manuscris descifrat recent conţine, printre alte incantaţii, indicaţii pentru cum să faci vrăji de dragoste, să exorcizezi spirite malefice sau să tratezi „icterul negru”, o boală infecţioasă care poate fi fatală.
Cartea este veche de 1.300 de ani şi este scrisă în limba coptă - un stadiu al limbii egiptene. Este realizată din foi de pergament legate - un tip de carte pe care cercetătorii o numesc codice.
“Este un codice [alcătuit] din 20 de pagini de pergament, ce cuprinde manualul unui practicant de ritualuri”, arată Malcolm Choat şi Iain Gardner, profesori la Universitatea Macquarie şi, respectiv, Universitatea din Sydney, în volumul “A Coptic Handbook of Ritual Power”.
Manualul antic “începe cu o lungă serie de invocaţii ce culminează cu desene şi cuvinte de putere”, arată cei doi autori. “Acestea sunt urmate de un număr de reţete sau de vrăji pentru a-i vindeca pe cei posedaţi de spirite, a trata diverse afecţiuni sau pentru a avea success în dragoste şi în afaceri.”
De pildă, pentru a cuceri pe cineva, codicele spune că trebuie să spui o formulă magică peste două cuie şi apoi să le „baţi în tocul uşii celui râvnit, unul pe partea dreaptă, unul pe partea stângă”.
Seth, al treilea fiu
Cercetătorii cred că acest codice datează din secolul VII sau VIII. În această perioadă, mulţi egipteni fuseseră creştinaţi, astfel că manualul de vrăji conţine şi câteva incantaţii referitoare la Iisus. Totuşi, unele dintre ele par a fi asociate cu un grup care uneori este numit „Sethiani”. Această sectă s-a dezvoltat în Egipt în primele secole ale creştinismului şi îl venera pe Seth, considerat cel de-al treilea fiu al lui Adam şi al Evei. De exemplu, una dintre incantaţii spune: „Seth, Seth, Hristos cel viu!”.
La început, cartea face referire la o personalitate divină, numită „Baktiotha”, a cărei identitate este încă un mister. În manul se spune: „Îţi mulţumesc şi te chem, Baktiotha: cel mare care este foarte de încredere; cel care este stăpân peste cele patruzeci şi nouă de tipuri de şerpi”.
„Baktiotha este o personalitate ambivalentă. Este o mare putere şi un conducător al forţelor în lumea materială”, au explicat Choat şi Gardner, într-o conferinţă de presă.
"Instrument de putere ritualică"
Mărturiile istorice arată că liderii bisericii îi vedeau pe „Sethiani” ca fiind eretici, iar în secolul VII aceştia deja dispăruseră în anumite zone sau erau pe cale de dispariţie în altele.
Acest manual cuprinde o combinaţie de invocaţii de natură „sethiană” şi creştin ortodoxă, aşa că s-a considerat că ar putea fi de fapt un document de tranziţie, scris înainte ca toate invocaţiile „sethiene” să fie eliminate din textele magice, explică cercetătorii. Tot aceştia arată că există şi alte texte care sunt asemănătoare cu noul codice recent descifrat, dar acelea conţin mai multe referinţe creştin ortodoxe şi mai puţine particularităţi sectante.
Se crede că invocaţiile au fost iniţial separate de cele 27 de vrăji din manual, dar ulterior au fost combinate pentru a forma un singur „instrument de putere ritualică”, a declarat Choat pentru Live Science.
Rămâne un mister şi profilul celui care ar fi utilizat un astfel de manual, dar cu siguranţă nu era adresat exclusiv preoţilor sau călugărilor. „Cred că au existat practicanţi ritualici în afara rândurilor clerului şi monahilor, dar cine erau ei exact ne este necunoscut, căci aceştia nu doreau să fie etichetaţi ca magicieni”, a explicat Choat.
Şi originea manualului este necunoscută. Universitatea Macquarie l-a achiziţionat la sfârşitul anului 1981 de la Michael Fackelmann, un negustor de antichităţi din Viena. Dar nu se ştie de unde l-a avut Fackelmann. Totuşi, stilul scriiturii indică faptul că acesta ar veni din Egiptul superior, din vecinătatea oraşului Ashmunein-Hermopolis.
Primii canibali de pe teritoriul României
Practici ritualice macabre cu 4000 de ani î.Hr, la Botoşani. Ultimele dovezi ale cercetătorilor arată că oamenii culturii Cucuteni, cea mai misterioasă civilizaţie europeană, îşi mâncau morţii, le pisau oasele şi le amestecau în vasele devenite celebre în toată lume, scrie Adevărul.
Rămăşiţele unei misterioase civilizaţii ce a prosperat în Europa în urmă cu mai bine de 4.000 de ani î.Hr. au fost descoperite, în 1884, de arheologi, lângă dealul Cetăţuia din judeţul Iaşi. De atunci, specialiştii în istorie şi arheologie au încercat să pătrundă în lumea celor care au creat-o. Fiecare descoperire aducea un nou mister, dar şi dovezi ale unui culturi unice în Europa. A fost numită „Cucuteni”, după localitatea din judeţul Iaşi unde au fost găsite cele mai multe vestigii ale sale, la începutul secolului XX.
"Morţii lor nu există"
De aproape 150 de ani, această civilizaţie şi-a apărat secretele cu străşnicie. „Deşi s-au găsit numeroase vestigii, nu se ştiu foarte multe despre ea. Te înfioară lipsa mormintelor. Oamenii care au construit această civilizaţie nu au morminte”, spune arheologul botoşănean Maria Diaconescu.
Arheologul, un specialist cu o vastă experienţă în studierea vestigiilor civilizaţiei Cucuteni, este convinsă că nu se vor găsi niciodată cimitire: oamenii culturii Cucuteni îşi mâncau ritualic morţii. „Canibalismul ritualic exista şi la alte populaţii. Morţii erau consumaţii de familie, în principal, pentru ca spiritul, forţa şi calităţile acestora să fie transmise urmaşilor, ca defunctul să rămână în continuare în sânul familiei. De asemenea, poate fi vorba despre triburi rivale, adversarul era consumat pentru a-i fi preluate calităţile războnice. Deşi la Cucuteni nu putem vorbi despre aşa ceva. Era o civilizaţie paşnică, în esenţă. Există o simbolistică aparte a culturii Cucuteni, care ne duce cu gândul către practici complexe”, spune Maria Diaconescu.
Sursa: historia.ro
