Pesquera 2009 Crianza, Spania - un vin recomandat de Alex Ferguson
Alejandro Fernandez este un nume căruia întreaga podgorie Ribera del Duero îi datorează destul de mult. Podgoria, aflată în centrul-nord spaniol, nu are renumele unei Rioja, ca să fim sinceri. Până prin anii '70, Ribera producea vinuri mici, de volum, în special din garnacha. Ei, în 1970, domnul Alejandro şi-a fondat crama şi a început să producă vinuri din soiul tempranillo, cu orientare spre segmentele superioare ale pieţei. La scurtă vreme, eforturile sale au fost urmate de altă cramă care va deveni un etalon al zonei - Arzuaga Navarro - şi, încet-încet, percepţia a început să se schimbe.
Să mai amintim că abia din 1982 Ribera del Duero are statul de DO ("denomination de origen"). Tot din acelaşi an a început să strălucească o cramă veche, dar care până atunci nu intrase în "patrimoniul" universal al vinului - Vega Sicilia. Şi de atunci tot străluceşte, atât de puternic, încât a devenit inaccesibilă bieţilor muritori (sortimentul "Unico" se vinde an de an - la peste 200 euro/sticlă). Şi vinurile cramei Pingus au preţuri (şi punctaje) la fel de... neruşinate.
Producând vinuri fructate, dense şi puternice, Ribera a intrat rapid sub ochiul lui Sauron-Parker, Decanter şi Wine Spectator propulsând podgoria spre notorietate. Vinul de azi este un clasic şi - dacă vă interesează astfel de lucruri - este unul din vinurile preferate ale lui Alex Ferguson, legendarul manager al celor de la Manchester United, de la care avem şi o mică notă de degustare. “Vinul meu preferat se numeşte Pesquera, care provine dintr-o zonă minunată din Spania”, a spus Ferguson. “Este un roşu superb, foarte gustos; vă recomand să încercaţi o sticlă”.
Să ştiţi că nu e o descriere rea deloc, chiar dacă lapidară. Aş putea adăuga amănunte de tipul mure şi prune, cireşe negre, un gust cu tanin dulce, picant, ca un sos asiatic şi o remanenţă foarte plăcută, de fruct proaspăt, suculent. Vin extrem de băubil, cu fruct, cu tuşă condimentată, agreabilă, lung pe final şi cu o impresie catifelată, fără astringenţă sau alte asperităţi. 14 procente alcool, desigur, ascuns bine printre faldurile opulente ale licorii. Atribute ca "mare", "puternic", "rotund" şi "dens" s-ar putea succeda în mod natural.
În concluzie, la 15-20 de euro, e un vin de peste 90 de puncte (91, părerea mea) şi o încântare la o vorbă mai lungă, cum a şi fost într-o seară cu prietenul Ciprian, de la care am "împrumutat" şi paharul cu licoarea şi fotografia de faţă.
Hai noroc şi Buena suerte!
Ma numesc Syrah Venta la Ossa 2009
Ultimul vin pe care l-am băut în 2012 a fost acest syrah spaniol. Mi s-a părut atât de concentrat, dar în acelaşi timp, eteric, pierdut prin ascunse pliuri ale gustului încât m-a cucerit pe faţă, cum a făcut-o şi romanul lui Orhan Pamuk - “Mă numesc roşu”. Precum cărţii, şi acestui vin i se pot reproşa multe, cum că o tramă policier este învăluită într-o manta culturală, cu reverberaţii istorice şi teologice. Că e un “Numele Trandafirului” setat în medievalul de astă dată otoman, că de la Umberto Eco încoace s-au văzut mii de mistere cu templieri, catâri şi zeci de urmaşi ai Mariei Magdalena, seturi întregi de graaluri, aşchii din Sfânta Cruce, care însumate ar putea încălzi Bucureştiul un an de zile. Dar asta e doar jumătate de adevăr, la fel cum culoarea foarte pigmentată şi lacrimele lungi, aromele tari de fructe roşii şi negre bine coapte, tusele glicerinoase, balsamice şi adierea specifică de carne uscată (fiind în Spania la momentul Acela, am notat-o firesc ca "jamon"), dar şi miezul cu picanterii dulci, taninuri cremoase, amintind de dulceaţa de nucă, gusturi lactate, moi, mătăsoase, ar face unii iubitori ai vinului să categorisească acest syrah din Tierra de la Mancha ca fiind genul de vin "big & bold", artificial pompat pentru a fi pe placul criticilor "care contează", cum ar fi cele 94 de puncte din ghidul Penin, gurul notelor spaniole, şi o întreagă altă panoplie de 90 plus de la mai toată lumea care l-a gustat, ceea ce, la 12,5 euro, e bine de tot, nu-i aşa?
Complexitatea şi pliurile sale mătăsoase m-au facut să-l consider nu doar un alt vin de peste 90 de puncte, ci un vin adevărat, memorabil, demn de povestit.
Degustăm multe vinuri (Doamne, iartă-ne!), citim multe cărţi (Doamne-ajută!). Poate că multe sunt cărţi foarte bune, cu subiect şi predicat, bine scrise. Însă doar câteva se transformă în borne, doar câteva îţi sar din amintire de fiecare dată când doreşti să extragi esenţa, prin alambicul de parfumier al sufletului tău. Şi aceste două lucruri despre care v-am povestit azi sunt pentru mine astfel de repere.
Remelluri Reserva 2007
Acesta este un vin pe care l-am cumpărat de pe okazii.ro, de la o persoană particulară din Buzău. Am plătit fix 40 de lei, o parte bucuros (pentru că face cam dublu), o parte temător (cum ar fi oricine care cumpără lucruri de pe site-uri de genul acesta). Granja Nuestra Señora de Remelluri este o cramă veche, cu 150 de hectare plasate strategic în Rioja.
Vinul a stat 16 luni în baricuri, fiind 90 la sută tempranillo şi restul împărţit egal între graciano şi garnacha. E un roşu rubiniu intens, cu aromă complexă, dominată de tuşe de trufă de ciocolată, condimente pudră, pielărie şi tutun, cireaşă-vişină. În gust apar tuşe mai dulci, glicerinoase, de compot de prune şi vişine, şi un final lung, dominat de lemn - arome calde şi persistente vanilate, ca de dulceţuri. Taninurile sunt fine, iar alcoolul (13,5 la sută) este bine înghesuit între ţesuturile extractive, minerale, glicerinoase şi afumate ale vinului.
Licoarea se găseşte pe drumul principal din Rioja, la intersecţia R. Parker cu Jamie "Authentic Wine" Goode. Adică aduce şi satisfacţii parkerizaţilor cu aromele sale de fructe zaharisite şi gemuri, dar cumva reuşeşte să-şi păstreze integritatea şi, cât de cât, echilibrul pe lângă performanţa de a fi un produs eco, biodinamic şi adus pe lume "naturel", cu drojdii sălbatice, native.
Un vin memorabil - 92 de puncte.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
