În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii nu au mai ajuns pe Lună din 1972, iar ultima aselenizare controlată a unei nave spaţiale a avut loc în august 1976.
Aşadar, întrebarea de pe buzele tuturor este de ce nu s-au mai continuat aceste zboruri şi dacă se vor relua vreodată. Pentru a încerca să răspundem, ar trebui să aruncăm o privire de ansamblu asupra momentului în care a avut loc primul pas pe lună a lui Neil Armstrong, perioadă identifică drept „de aur” în explorarea lunară.
Pe data de 25 mai 1961, preşedintele american John F. Kennedy a ţinut un discurs în faţa Congresului anunţând că SUA aveau un nou ţel ambiţios: trimiterea unui american pe Lună, până la finalul deceniului. Proiectul era de-a dreptul nebunesc, dar încerca să răspundă presiunii pe care Uniunea Sovietică o punea asupra americanilor, prin obţinurea a două victorii imense în „cursa spaţială”: lansarea primului satelit artificial în spaţiu în 1957 (Sputnik 1) şi, mai cu seamă, pe 12 aprilie 1961, atunci când Iuri Gagarin a devenit primul om ajuns în spaţiu.
La o săptămână după reuşita lui Iuri Gagarin, preşedintele Kennedy i-a cerut vicepreşedintelui Lyndon B. Johnson să studieze programul spaţial american, pentru a identifica zonele în care NASA putea depăşi URSS. Vicele i-a recomandat lui Kennedy să încerce cucerirea, în premieră, a Lunii. Obiectivul era suficient de îndepărtat pentru a permite NASA să recupereze terenul pierdut.
NASA a depus eforturi extraordinare de-a lungul acelui deceniu pentru atingerea ţelului stabilit de Kennedy, cu costuri extraordinare. Programul Apollo a rămas până astăzi cea mai mare mobilizare de resurse pe timp de pace din istoria omenirii. SUA a investit 24 de miliarde de dolari de-a lungul întregului program. În perioada sa de vârf, în programul Apollo erau implicaţi 400.000 de oameni şi avea susţinerea a 20.000 de companii industriale şi universităţi din SUA.
În ciuda a numeroase piedici, printre care şi moartea într-un incendiu a astronauţilor ce formau echipajul Apollo 1, SUA au reuşit să trimită primii oameni pe Lună în termenul stabilit de Kennedy.
Pe 16 iulie 1969, o rachetă Saturn V s-a ridicat de la sol purtând primii oameni ce aveau să ajungă pe alt corp ceresc. Trei zile mai târziu, cei trei membri ai echipajului Apollo 11 au ajuns la destinaţie: Luna. Pe 20 iulie 1969, ora 20.18 GMT, o navetă în care se aflau Neil Armstrong şi Buzz Aldrin a aselenizat, iar pe 21 iulie 1969, la ora 2.56, Neil Armstrong a devenit primul om care a păşit pe Lună şi a rostit celebra frază „este un pas mic pentru un om, dar un pas mare pentru omenire”.
După Apollo 11 au urmat alte cinci misiuni care au dus cu succes oameni pe Lună, ultima dintre ele având loc în decembrie 1972. Aceste şase zboruri spaţiale desfăşurate într-o perioadă de doar patru ani reprezintă singurele momente în care omenirea, prin 12 reprezentanţi, a ajuns pe un alt corp ceresc.
Nixon a decis în 1972 ca acest program să fie stopat. Oricum, nota de plată era destul de mare: anual cam 4 - 4,5 la sută din bugetul federal mergea către acest program spaţial. Azi mai putin de 0,5 la sută din buget merge către NASA.
Deşi beneficiile acestor călătorii au fost imense, perspectiva ca NASA să trimită din nou un om pe Lună este mică. Costurile mari ale programului Apollo şi lipsa de motivaţie directă, cum a fost cursa înarmărilor din vremea Războiului Rece, îndepărtează ideea de a păşi din nou pe Lună. Există voci care vorbesc despre lucrurile „ascunse” marelui public de către NASA şi de guvernul federal, aspecte găsite în aceste voiaje: existenţa extratereştrilor sau că ar mai fi cineva pe Lună.
Azi, NASA încearcă să pregătească nu doar o revenire în termen de paşi pe Lună sau înfigerea unui steag acolo, ci un program - Constellation - care să susţină viaţa câtorva oameni acolo, pentru câteva luni. Deşi termenul ar fi 2020, este puţin probabil ca acest lucru să se petreacă, tocmai din cauza bugetului cu mult mai mic decât cel alocat programului Apollo.
Iniţiative private de aselenizare
Cu toate că omul nu a mai păşit pe Lună de mai bine de 40 de ani, la orizont au apărut tot felul de iniţiative private, gata să ducă nu astronauţi, ci oameni obişnuiţi în apropierea Lunii. Una dintre cele mai cunoscute este Excalibur Almaz, o companie care beneficiază de experienţa consultantului Valeri Tokarev, un fost cosmonaut sovietic care a călătorit de două ori în spaţiu.
Compania intenţionează să folosească vehicule spaţiale sovietice, ce au fost supuse unui proces de modernizare, pentru a efectua călătorii spre Lună. Şeful Excalibur Almaz, Art Dula, afirmă că utilizarea celor şase vehicule sovietice (dintre care patru navete reutilizabile şi două staţii spaţiale) va economisi două miliarde de dolari din bugetul companiei faţă de varianta dezvoltării altor tehnologii.
Chiar şi aşa, călătoria spre Lună nu va fi ieftină, costul ei ridicându-se la 150 de milioane de dolari de persoană, conform declaraţilor oficialilor companiei. De asemenea, cei ce vor dori să pornească în expediţie spre Lună vor urma un curs de pregătire de şase luni. Până acum, în spaţiu au mers peste 500 de persoane, însă pe Lună nu a ajuns niciun civil.
În schimb, în ultimii 15 ani, s-a ivit un nou actor dispus să investească masiv într-un program spațial: China. În 2007, Mike Griffin, şeful agenţiei spaţiale americane, a făcut o declaraţie surprinzătoare: "China va fi ţara care va duce la revenirea oamenilor pe Lună, iar americanilor nu le va plăcea acest lucru". Lucrurile par să se confirme pentru că, în ultima perioadă, chinezii au început să obțină şi roade ale investiţiilor lor: prima femeie în spațiu - Liu Yang, în vârstă de 33 ani, şi numeroase ieşiri ale astronauţilor săi în spaţiul cosmic.
Sursa historia.ro
