Acum câteva luni primesc un mail, la prima vedere ca multe altele (primesc câteva invitaţii pe săptămână la evenimente, crame, lansări de vinuri etc. pe care le tratez cu fie cu un refuz deferent, fie printr-o ignorare nu prea onorantă din partea mea). Motivul, pe care probabil îl intuiţi, constă într-o combinaţie de timp şi spaţiu. Majoritatea au loc în Bucureşti, iar eu stau la trei ore şi jumătate de capitală, astfel încât nu pot pur şi simplu să dau o fugă până acolo.
Mailul de care vă spun avea un titlu de genul "invitaţie degustare Dagon Clan". Am presupus că e în Bucureşti, aşa că nici nu l-am deschis. Le încercasem rose-ul 2014, care mi-a plăcut destul de mult.
Pe seară primesc un mesaj de la amicul Mihai Vasile cu textul: "Mergem la Londra?". Ce să fie?! Londra? De unde până unde? "Păi n-ai citit invitaţia?" Întru, citesc şi remarc cu surprindere, că da, degustarea/cina urma să aibă loc la Londra. Trebuie să recunosc că mailuri din acestea nu primesc în fiecare zi. Aflu de la expeditorul Sebastian Ion, reprezentant al micului producător Dagon Clan, că e vorba de o cină în care se vor prezenţa trei vinuri româneşti şi restul franţuzeşti semnate de acelaşi vinificator: Mark Haisma, un olandez zburător, care în ultimii ani a devenit un soi de micro-negociant-eleveur de mare succes. Adică cumpără struguri din parcele şmechere din Burgundia şi Ron pe care îi vinifică în cantităţi limitate, de la câteva sute, până la câteva mii de sticle.
Cina de care vă vorbeam a avut loc într-un local numit Vinotecă Farringdon, care nu e doar magazin, e mai degrabă un wine-bar/restaurant, cu un chef de luat în seamă. Înţeleg că localul a cumpărat nu mai puţin de 1.000 de sticle din rose-ul Har lansat în primăvară. Îl vinde cu 11 lire în online.
Seara a început cu Rose-ul Har 2014 pe post de aperitiv. De altfel, spun de pe acum că toate vinurile româneşti au fost 2014 şi DOC Dealu Mare. E un rose din Cabernet şi Syrah. Mi s-a părut din aceeaşi specie cu cel pe care l-am încercat mai demult. Foarte bun! Ştiu că unii au avut alte experienţe cu el şi s-ar putea să fie din pricina metodei de producere ceva mai puţin intruzivă şi fără uz de adjuvanţi.
Apoi a urmat Clar, adică o Fetească albă, fermentată în baric, cu nas uşor floral, cu o mineralitate pronunţată şi adieri de vanilină. Gust plin şi lung, amintind de zarzăre coapte, gutuie, vanilie. Cine caută fetescitatea în Clar va fi dezamăgit, însă cel care caută un vin foarte bun, nu! 86-88 de puncte.
Jar e o Fetească neagră 60 la sută şi Pinot noir de rest. Mi s-a părut foarte burgund în exprimare, de la culoare, până la miros. Fructe roşii, violete, foarte, foarte departe de ideea unei feteşti merlotizate. Vin serios, care va surprinde pe mulţi. 86 de puncte.
Pe scurt, fiind vinuri care nu prea pot face ţintă publicului românesc, nu ţin neapărat să le punctez sau să aplic o formă de critică asupra lor. În fond s-au pronunţat nume mari cum ar fi Jancis Robinson şi Jamie Goode. Sunt şi vinuri foarte scumpe, mai ales pentru noi, însă în cazul Bonnes Mares 2010, de exemplu, care e un Grand Cru renumit şi dintr-un an foarte bun, sunt chiar ieftine având în vedere preţurile astronomice ale altor producători (700 euro/sticlă!). Aşa că un preţ de 100 de lire şi ceva e chiar o mică afacere, când bate vântul din pupă la 93-95 de puncte Jamie Goode şi 95 Tim Atkin. E un vin glorios, şi nu mi-e ruşine să recunosc... cel mai bun Pinot pe care l-am băut până acum.
În cazul Gevrey Chambertin 2011, vin excelent, de peste 90 de puncte şi el. La capitolul Pinot, au mai performat şi două Volnay 2011 şi 2013. foarte bune şi ele, şi diferite! Exclam "diferite", mai ales deoarece singura diferenţă constă doar în anul de recoltă. Absolut totul, inclusiv tehnicile de vinificare, au fost la fel. Pentru maniaci, asta e încântător!
Cele două Cornas, Syrah-uri de Ron, au fost excelente prin fineţe şi puritatea fructului. Niciunde nu e prea mult lemn, "prea" din ceva, Vinuri foarte, foarte bune! Şi întrucâtva create fără presiune comercială. Cred că asta contează mult, mult de tot. Două exemplare 2010 şi 2013. 2010 a fost un an foarte bun şi în Ron şi s-a văzut. Absolut impresionant! Feeling-ul mătăsos al unui syrah bun, ay!
Şi cu aceste amintiri pe papile, vă urez toate cele bune şi ne revedem la o altă aventură londoneză, diferită şi nu prea, adică târgul de vinuri Winegang de la Vinopolis.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
