* Flacăra, Doina, Dacia, Dunărea, Ţiglina, Republica, Popular, Central *
Exerciţiu de memorie, poate chiar de imaginaţie: când aţi văzut ultima dată un film la Galaţi? Vă mai amintiţi care era titlul?. Dar dacă vă spunem că, potrivit unei programări, până pe 9 iulie puteţi viziona la Galaţi filmul „Caut cavaler de onoare”?
Nu, nu neapărat acasă pe computer sau pe DVD, ci la cinematograf. La Cinema Ţiglina, ultima redută a spectacolelor de cinema din oraşul nostru. Desigur, dacă aveţi norocul să nu fiţi singurul spectator pentru că, altfel, nu se mai bagă film nici la Ţiglina.
Care e minunea?
Nici nu ştiu care ar trebui să fie minunea. Dispariţia tuturor cinematografelor mari din oraş sau faptul că unul singur a reuşit să supravieţuiască, fiind acum ţinut în viaţă „cu ajutorul aparatelor”? Moartea cinematografelor sau încăpăţânarea ultimului?
Hai să luăm prima variantă. Aşadar, să le enumerăm: Flacăra în Micro 40, Doina în Ţiglina III, Dacia în Micro 19, Dunărea la Potcoava, Ţiglina în Ţiglina, Republica, Popular, Central şi Grădina da Vară, toate în centru, pe o sută de metri pătraţi.
Aşadar, nouă bucăţi, dintre care, aşa cum spuneam unul abia mai respiră. Ce s-a întâmplat cu toate celelalte? A murit subit pasiunea gălăţenilor pentru cinematografie? Evident, nu!
Concurenţă neloială, dar şi lipsă de interes
Deşi probabil că o parte din „vină” aparţine şi internetului, huburilor, torentelor, DVD-urilor şi altor concurenţi neloiali ai cinematografelor. Dar plăcerea de a urmări un film pe un ecran imens, cu o sonorizare bună, în prezenţa altor spectatori, nu poate fi înlocuită, aşa că nu putem arunca totul în cârca internetului şi filmelor „moca”.
La fel cum lipsa librăriilor din Galaţi nu poate fi generată doar de lipsa de interes pentru lectură a locuitorilor. O contribuţie esenţială au avut-o şi cei care au distrus de bună voie sau din neştiinţă aceste instituţii culturale.
În toţi anii de după Revoluţie nu s-a investit nici cât negru sub unghie într-un cinematograf. Aşa se face că ori au fost demolate (cazul cinematografului Dunărea), ori transformate în discoteci, cârciumi, depozite sau cazinouri.
Şi totuşi, în alte localităţi, acolo unde cinematografele oferă condiţii rezonabile, spectatori încă mai există, iar cei care le conduc fac profit. Şi nu ne referim aici doar la multiplex-urile din mall-uri, ci şi la sălile mari de pe vremea comunismului. Dar e nevoie de investiţii şi ca cineva să îşi dea interesul. Altfel, lucrurile nu funcţionează.
Pentru a mai vedea şi noi un film la cinema va trebui probabil să aşteptăm înfiinţarea primului mall adevărat la Galaţi. Cum soarta ne joacă feste, se pare că nici anul acesta nu vom reuşi, criza ne-a cam făcut-o.
Iar pe cei care citesc acest text pe internet chiar îi rog să ia în serios exerciţiul de memorie. Serios. Vă amintiţi cinematografele? Cozile imense de la bilete? Ce film aţi văzut ultima dată la cinema în Galaţi?
Flacăra, Doina, Dacia, Dunărea, Ţiglina, Republica, Popular, Central - fişă tehnică
- Locaţie: prin tot Galaţiul
- Proprietar: o vreme statul, apoi diverse persoane fizice
- Vârstă: 30-40 de ani
- Stare: de fapt, nu există
- Şanse de reabilitare: niciodată
