În trecut, înainte ca problemele de erecţie să poată fi rezolvate cu ajutorul pastilei albastre, Viagra, bărbaţii recurgeau la alte metode, mult mai crunte, în speranţa că vor vindeca impotenţa.
Impotenţa este o afecţiune medicală întâlnită în cazul multora dintre bărbaţi, unii tratând-o, în timp ce alţii preferă să sufere în tăcere, de ruşine sau frustrare. În trecut, însă, nu jena îi împingea pe reprezentanţii sexului puternic să ţină secretă această boală care împiedică funcţionarea organelor genitale masculine, ci teama de tratament.
În urmă cu aproximativ 100 de ani, disfuncţia erectilă era tratată cu şocuri electrice administrate direct prin penis. Egiptenii din Antichitate credeau că impotenţa este rezultatul unei vrăji malefice şi că poate fi vindecată prin masaje cu inimi de pui de crocodil, aplicate pe penis. Indienii şi chinezii adepţii ai taoismului înainte de Hristos, pe de altă parte, urmau terapia cu urină - mai exact, aceştia erau convinşi că dacă îşi beau propria urină se vor vindeca de impotenţă.
Alte poveşti care datează de la începutul secolului al XX-lea includ transplantul de testicule de la ţapi şi supozitoarele radioactive. Totuşi, cea mai înfricoşătoare metodă de „vindecare” a impotenţei era electroterapia, devenită populară încă din secolul al XVIII-lea şi folosită până în secolul al XX-lea. În 1870, băile cu electroliţi erau, de asemenea, foarte populare, oferind garantat „putere sexuală” după numai şase şedinţe. Mai există şi şocurile electrice rezultate prin inserarea unui cip electric în uretră sau folosirea curelelor electrice. (Surse online)
